Avem asteptari din partea tuturor si cred ca asta e un lucru bun atat timp cat vom avea asteptari si din partea noastra. Nu stiu daca poate fi numita o prioritate, insa cred intr-un flux coerent ce le are pe amandoua cumva inchegate.
Antrenorul competitiv pe piata romaneasca exista doar in putine cazuri ca si rezultanta a serviciilor oferite.
Noi, antrenorii, nu ne facem treaba si asta in marea majoritate. Putini o spun, toti insa o stiu si nu e o rusine, e o realitate.?Nu fac referire la calitatile profesionale, desi si aici sunt carente uriase datorate banului castigat usor cu multa vorba. Vorbesc de relatiile umane ce nu exista de la un antrenor la altul.?Reusim sa fim intr-o competitie acerba unii cu altii ignorand faptul ca o comunitate, fie ea si tribala, creeaza uniune si nu dezbinare.
De vina e sistemul spunea cineva si pot accepta aceasta afirmatie doar pentru cateva secunde, dupa care o contrazic. Cu tarie.
De vina nu e nimeni pentru ca asta ne-ar face mai linistiti stiind ca exista un vinovat. Noi, antrenorii, avem insa partea noastra de asumat. Asteptam prea mult de la restul si mai nimic de la noi insine. Nu depinde de nimeni sa ne facem treaba din respect pentru noi si pentru cei cauza carora avem o meserie.
Nu banul este grija noastra, ci copilul.
Noi, antrenorii, vindem orice, oriunde si oricui, bineinteles cu ponegrirea oriunde a oricui. Acceptam cu greu ca e nevoie de colaborare. Si asa trec zilele. Uneori si noptile.
Cred cu tarie ca e nevoie de cluburi pentru a putea vorbi si de antrenori. Si nu de structuri individuale. Tenisul pentru toti e inteles ca o afacere privata de familie mult prea devreme incat calitatea sufera. Avem insa asteptari irealiste crezand ca numarul sportivilor va creste, trecand in plan secundar ca inainte de toate putem vorbi, poate, si de comunicare corecta intre noi antrenorii.
Intr-o echipa poate exista si munca de echipa. Cel putin teoretic.
Cineva imi spunea ca a face tenis cu bani putini e o sansa. Avea dreptate. Dar nu pomenea de reducerea calitatii. Cine si ce preda? In ce fel? Cui? Cat de bine? Sunt intrebari, dar si raspunsuri. Interesant mi se pare ca nu noi antrenorii ar trebui sa fim multumiti de ceea ce facem, ci ei cei ce beneficiaza.
Observi antrenori multumiti cu ceea ce fac, insa e corecta abordarea?
Satisfactia clientului in tenis poate fi vazuta ca o introspectie personala a antrenorului. Cei mai in varsta ii spun constiinta de sine. Eu o pot defini si ca o intrebare: cum percep ei ceea ce fac eu??Si asa apare nevoia si de feeback. Sa inveti ca exista si ca prin natura lui se constituie progres daca este diferit prin argumente ar insemna un pas urias. Pentru toti cei implicati.
A fi invatator, antrenor si coach e un subiect de dezbatut, dar nu acum. Are insa importanta lui in contextul acestui articol si ma intreb cati dintre noi, antrenorii, suntem invatatori si/sau coach? Intreb pentru ca la orice nivel exista cele 3 ipostaze cand vorbim de cel ce are rolul de a preda.
Mi s-a spus de extrem de multe ori ca scriu foarte mult. Daca ai ajuns totusi ca si cititor pana aici, e bine. Pentru amandoi. Doar ca o paranteza, tot de foarte multe ori nu am fost apreciat ca scriu. Doar apostrofat, constructiv, ca o fac.
Asadar, a intra in birou din cand in cand si a da un sens muncii practice va aduce cu siguranta un plus. Ca vorbim de planificare, rasfoire de materiale de specialitate, comunicare online, orice … nu ezitati.
Mereu mi-a placut finetea subtila a ingredientelor ce nu se vad, dar concentreaza aroma imbatabila a unei calitati umane diluate de interesul cotidian de a supravietui in defavoarea celuilalt.?Sa pot citi cat cuprinde, sa pot palpa in liniste tenisul acolo unde el se joaca, sa pot avea timpul de a fi eu asa cum poate as vrea sa fie ei. Asta?imi lipseste.
Sigur, nimic nu e pierdut. Pentru voi, voi stiti.
Cu drag
One reply on “Noi, antrenorii”
Da, este cel mai simplu sa spui ca sistemul este de vina. Dar sistemul este este format din oameni, o serie de reguli pe care tot oamenii? le fac. in concluzie oamenii pot schimba, modifica sau cel putin adapta sietemul in folosul sportivilor. Cred si eu ca ar fi bine sa existe relatii mult mai stranse intre antrenori, o comunitate a antrenorilor care sa-si impartaseasca realizarile si nerealizarile, cum au reusit sau ce au gresit cand au avut insuccese. Poate parea cam naiv din partea mea sa vad lucrurile asa dar cred ca ar duce, nu stiu in ce masura, la o evolutie
A fi invatator, antrenor si coach si tot ce implica asta este un subiect care ar trebui sa-l dezbati. Ar fi foarte interesant
PS. nu cred ca scrii mult.