Ploaie marunta in continuare la “Banana Bowl” in ziua de vineri. Dimineata cateva din sferturile programate s-au jucat, dar majoritatea s-au terminat pe aceleasi doua terenuri indoor. Diana a pierdut in doua seturi, in timp ce Ana a castigat in trei seturi un meci destul de tensionat. Ema a jucat semifinala de dublu dupa amiaza si desi se anunta un meci destul de puternic, pe teren lucrurile au fost diferite, castigand in doua seturi cu 6-1, 6-1. Suprafata un pic mai iute si distantele terenului mai mici le-au avantajat vizibil pe fete, lucru ce se reflecta si in evolutia scorului. Robert a avut noroc sa bata mingea dimineata o ora si cateva minute inainte de inceperea ploii, cateva ghemuri pe puncte cu un chilian si pregatirea fizica aferenta, dar se putea si mai bine.

Maine este o zi dificila cu doua meciuri in care sunt implicate romance, dar sunt programate si alte treburi adiacente cum ar fi schimbari de bilete, check-out pentru Robert si deplasarea spre Porto Alegre probabil singur, urmand ca eu impreuna cu Ema sa facem deplasarea dupa finala de dublu sau a doua zi.

Acum cand terenuri de antrenament erau, ploaia a reusit sa strice planurile tuturor ce au stat in Sao Paulo pana acum pentru a evita costurile ridicate afisate la hotelurile din Porto Alegre, iar asta a fost un impediment destul de frustrant. Din pacate clubul nu dispune de sala de forta sau ceva gym pentru a putea echivala timpul mort prin efectuarea de pregatire fizica, astfel ca cine a vrut totusi sa fie “fit” a alergat intre ropotele de ploaie sau inauntr-ul unei cladiri gen sala de asteptare. Si peretele a fost o solutie viabila. Alte activitati au fost diminuate de incertitudinea prezenta permanent aici, nu prea poti stabili ceva sa faci pentru ca mereu ceva se schimba.

…

Uneori dupa ce scriu ma intreb de ce o fac asa? Fara doar si poate doresc intr-un final sa imi exprim punctul de vedere vis-a-vis de o situatie aparuta si ma intreb: ce fac eu este chiar asa numai bine?

Orice incerc sa fac sau orice reusesc la un moment dat sa exprim suporta extrem de multe fatete care daca ar fi relatate sub cu totul alta forma sau de catre altcineva cu siguranta ca ar prinde alta culoare. Ma intreb, de exemplu, daca am procedat bine postand articolul cu camera dezordonata de hotel. Sau altele. Eu consider ca da, dar uneori ma bate gandul ca mai bine sa nu o fi facut. Dezavantajului lumii virtuale l-am creionat anterior si probabil este una din cauzele transmiterii poate eronate a mesajului dorit. As putea spune ca e pagina mea si fac ce vreau cu ea, ca fiecare de altfel in curtea lui. Nu asa insa gandesc.

Sunt extrem de multe lucruri de imbunatatit in viata si extrem de multe intamplari ce pot fi relatate de fiecare in asa fel incat numai citirea lor te poate face atent la ce poate apare cu titlu de necunoscut in viitor. Cam asa am gandit.

Bine sau rau…doar feedback-urile pot ajuta sa deosebesti la un moment dat.

…

In Montevideo eram mai mereu in preajma echipei de englezi. Am vrut sa scriu asta de atunci, dar am asteptat sa mai treaca ceva timp sa pot sa observ in continuare daca era ceva de moment sau asa fac ei mereu.

Ca un gura casca ce sunt si curios din fire, pe unde ma duc mai trag cu ochiul si in gradina vecinului si imprumut pe viata ceea ce vad, nu inainte de a trece prin filtrul gandirii totusi informatia vizuala sau auditiva. Observi multe si apoi le diferentiezi pe capitole, dar un lucru mi-a atras atentia.

Desi sunt doi antrenori la un lot de 8-9 sportivi, fete si baieti, treaba merge destul de simplu: fiecare are fisa lui si fiecare stie ce are de facut, iar dupa fiecare meci sau antrenament au loc discutii in grup sau individual in functie probabil de ce anume au de realizat. Astfel, sedintele de pregatire fizica sunt mereu structurate pe individ, de foarte putine ori fiind facute la gramada. Am vazut cate o foaie la fiecare englez dupa care se ghidau in pregatire, incalzirea fiind singura forma de pregatire executata impreuna. Sedintele de antrenament sunt de cele mai multe ori facute prin rotatie intre membrii echipei, dar de fiecare data cand li s-a cerut sprijinul cu un jucator au fost de acord imediat. Cum cei doi antrenori au avut de stat la cel putin cate doua meciuri simultan, ceilalti au avut grija ca permanent sa sprijine ca o galerie pe cel ce joaca, dar in acelasi timp sa isi pregateasca singuri meciul. Si sa joace singuri meciul, lucru care mie mi se pare extrem de normal cand vorbim de juniori.

Este o dovada simpla de organizare si eficientizare a activitatii competitionale, dar in acelasi timp implica extrem de mult jucatorii in desfasurarea propriei activitati. Credeti ca a stat englezul la gard sa traga de sportiv sa castige meciul? Nici vorba. Credeti ca a cautat englezul in termobagul sportivului sa vada daca are tot ce ii trebuie? Nici vorba. Credeti ca a verificat englezul daca a facut programul de pregatire? Nici vorba.

Ei stau la dispozitia sportivilor si sprijina procesul de dezvoltare prin implicarea sportivului. Fac fise zilnice in care introduc tot felul de date si apoi le predau federatiei si academiilor unde se pregatesc sportivii. Cu mentiunea ca fiecare sportiv englez are de predat propria fisa. Interesant…

…

Ca si delegatia engleza, alte delegatii au inceput sa vina cu cei mai buni juniori: francezii, belgienii, chilienii, argentinienii, columbienii. Nimic nou pana aici, doar ca este un termen acolo numit “delegatie” ce suporta un pic o descriere ca sa vada si romanasul nostru cum sta treaba asta cu official team. Pai, in primul rand numai antrenori sunt, si culmea, aceiasi vazuti si prin alte turnee. Apoi, aproape aceiasi sportivi sprijiniti prezenti. Fiecare au echipamente cu sponsorii federatiei si probabil unii cu cei personali. Si pe fiecare ii vezi ca depind de un nucleu.

Hai sa analizam si delegatia Romaniei: official coach un parinte-antrenor, apoi avem asa pe rand: un antrenor-parinte ( observati va rog diferenta de asociere de termeni ), o mama si subsemnatul, in total 4 oameni. Sportivi fara sponsori federali sau chestii d-astea de prost gust cum au altii, dar in numar de 5. Deci, doi si parintii, doi si antrenorii. Plus unul. Si depind de nucleul cromozomului de interes personal. Exact, total diferit ca la altii. Ma rog, fiecare au interes personal, dar unii sunt dirijati de programe federale. Adica aia cu federatii puternice printre care suntem si noi, nu e asa, dle Tete?

Suntem la fel de puternici ca rusii ce vin permanent in formatie de unu la unu, adica sportiv-parinte. Aoleu, stai asa ca acum m-am prins si eu: pai spuneti draga FRT ca asta este modelul actual de performanta, ca eram in deriva. Modelul rusesc nene, dar atentie ca aia au bani de la mafie. Noi de unde cotizam?

Asta era cu delegatia si performanta. Sau vrem mai mult dar obtinem iar mai putin. Sau aia cu juniori buni si seniori lipsa.

Cu drag,