Un sut in fes

Dar ce imi place sa port caciuli inexistente dupa care sa traga unii cu sutul ca asa au ei interesul macabru de a-si autosatisface poftele sau interesele oportuniste de pe-o zi pe alta in functie de balanta obrazului nepatat de bun simt. Dar chiar imi place sa adun matematic impunsaturi din partea opusa orbului gainii cu iz puternic de flescareala verbala plina de “ce ti-am promis a fost odata, azi e alta data!”. Dar ce imi place sa fiu pus in fata faptului implinit culegand doar “EXIT” fara a avea macar puterea sa fac “PLAY”. Chiar asa?

Sunt back in mazgaleala romaneasca dupa un drum lung si fara liniste. Am ajuns acasa cu bine si as vrea sa plec din nou la fel de bine. O singura zi si am inteles ca sunt in tara compromisului meschin in care am simtit din toate madularele ca mie imi revine “fesul”, iar lor “sutul”.

Am insa un zambet idiot ce fuge nervos in coltul gurii. Problema e ca am in dotare doua “fesuri”. Iar lor le ramane acelasi sut. Cu stangul. Caci dreptul il folosesc sa paseasca inainte in rahatul vizionar al propriilor vise exotice cauzate de criza bat-o vina. Cat despre mine, eu folosesc celalalt fes pentru a ma putea feri de crivat. Sau a pune o pereche de blugi care sa nu arate a lipsa pe un flaps.

Nu mai am nimic de spus, doar ca … am invatat de mic ca atunci cand promiti ceva trebuie sa respecti. Am invatat sa bati palma cu cel din fata si sa i-ei propriul cuvant ca semnatura unui contract sfant. Am invatat insa ceva dintr-o alta vreme ce a disparut in ceata. Azi e criza. Asa e, e pana si criza respectarii cuvantului dat.

Multumesc pentru tot, accept si palme daca aveti, sutul deja nu isi mai face efectul.

Cu drag,