Este o intrebare normala ce capata accente agresive si destul de sacaitoare atunci cand sportul devine mai mult decat un joc pentru cel ce il practica. De ce?
1. scopul principal e sa castigi cu orice pret, nu insa si obligatoriu. Apare necesitatea admiterii ca cineva SI pierde, iar daca acela esti tu atunci nu este capat de drum, ci un pas inainte.
2. daca muncesc, atunci trebuie sa si castig. Pe jumatate e adevarat, cealalta jumatate revenindu-i celuilalt. E nevoie in acest moment de ocuparea a cat mai mult din felia celuilalt:
a) nu prin rugaciuni, ci prin munca. Cum am stabilit ca nu a munci e sucient, trebuie sa ne focalizam pe cum muncim;
b) capul sus cat timp joci. Important e sa joci cu armele tale contra armelor adversarului sau cu alte cuvinte sa il pacalesti cat mai repede pe adversar in asa fel incat el nu sa faca viceversa. Recunoasterea punctelor slabe ale adversarului nu este o arta, este un exercitiu de exersat practic. Atentie! Nu numai teoretic sau deloc.
3. cand sportul devine un joc pentru jucator? Upss … aproape mai niciodata. De aceea poate e bine sa jucam jocul si mai putin sa invatam sa castigam jocul atribuind diferitilor factori ponderi mai mici sau mai mari in ceea ce priveste rezultatul.
4. placerea de a juca liber contra stress-ului de a castiga obligatoriu este o balanta inechitabila a rezultatului. Placerea de a juca liber ar putea avea si valenta negativa in axarea in exces pe latura de invatare sau nepasare ( uneori ), dar este mai constructiva decat a intra sa castigi. Uneori nu esti pregatit, ce faci?
5. “copilul meu este cel mai bun!” Asa o spune si celalalt parinte/antrenor/club/federatie. Cine castiga? Cel ce nu are asteptari asa mari. Ce trebuie inteles ca aceste asteptari se transfera sau sunt atent culese de catre jucatori ce isi cresc anxietatea proportional cu asteptarile echipei din jur. “Daca pierd in primul tur?” … upsss! E bine insa ca obiectivele sa fie clar si mai sus stabilite decat potentialul jucatorului ( realistic insa ), orice scapare in acest sens fiind transpusa drastic in dezvoltarea sportivului.
6. joc bine sau joc rau la antrenament. Inseamna ca meciul va fi la fel. Proiectiile sportivilor sau ale echipei in viitor denatureaza extrem de mult ceea ce va fi, caci viitorul este singurul lucru incert. Ceea ce a fost nu mai ce schimba, ceea ce este incerc sa schimb, ceea ce va fi om vedea. Rabdare si incredere.
7. un jucator este slab la un capitol, deci nu are sanse sa castige daca nu e complet. Oare? Se inoculeaza de cele mai multe ori ca un aspect al jocului este mai slab in asa fel incat atunci cand intri in teren tremuri de frica ca nu cumva adversarul sa vada punctul slab. Nu mai bine e sa ii spui ca “atunci cand servesti este extraordinar” ( accelerand increderea ) decat “atunci cand lovesti cu revereul e naspa!” ( crescand frica )?
Ar fi mai multe, dar pentru a castiga e nevoie de mai multe. Cand vei castiga? Este o intrebare fara raspuns pentru ca viitorul nu il poti controla. Ai nevoie, dupa multe “cerinte” indeplinite si de putin noroc. ATENTIE insa: NOROCUL nu se cerseste, el se munceste si cand apare, TREBUIE sa profiti de el.
Ai ghinion la tragere de exemplu? Gandeste-te un pic: ce bulan are adversarul, nu? Deci, esti mai slab decat el din start sau dai drumul la munca? …
PS: … si probabil vei castiga. Sigur poti insa pierde. Capul sus, joaca si din cand in cand zambeste. Maine o i-ei de la capat!
Cu drag,
Categories