Am parasit competitiile europene lasand in urma oraselul La Rochelle si Cupa Galea/Valerio, un remember cu gust amar ce indulceste totusi totul atunci cand revad amintirile imortalizate pe suport digital. Val vartej-uri de informatii se succed si rasar alandala asemeni unui meniu bogat de toate si per ansamblu saracacios in vitamine, cautand cumva ochii bucatarului raspunzator de ospat.
Raman realitatile de spus si modelat, restul ramane, poate, doar o poveste …
1. de ce se joaca aceste competitii europene?
2. de ce se pierde mereu in proba de dublu, in timp ce echipa e formata din jucatori de simplu si competitia presupune un meci de dublu?
3. ce inseamna valoare sau cine are valoarea sa joace in aceste competitii?
Iubesc Romania, dar niciodata nu va fi de ajuns doar sa spun acest lucru … realitatile reprezinta raportari ale unor evenimente sportive ce merg sau nu merg, totul fiind o rezultanta a inspiratiei celui ce face criteriile si/sau desemnarile. O fi bine, o fi rau, cert e ca uneori se castiga, alteori se pierde fara a se intelege nimic, doar de dragul de a puncta ca si noi am trecut pe acolo.
Ne trebuie infuzie de jucatori ce stiu sa vina la fileu, sa joace la fileu, sa se simta bine la fileu. Majoritatea savuram visul campionului la simplu si indrumam cu migala micul sportiv sa isi duca crucea asa si numai asa. Vine ziua in care ma uit la poza, ridic capul si gust din nou din bucata de tort amara. Iar am pierdut …
Undeva insa fiecare dintre cei ce invata tenisul mai au o sansa. Pot fi ca Horia Tecau, pot fi Campioni si in proba de dublu. E o noua sansa de a reusi intr-un sport in care simplul devine tot mai mult un joc de anduranta, in timp ce dublu creste in spectaculozitate.
Cu drag,