Acum cateva zile am asistat la un mini curs?dedicat parintilor micilor tenismeni prezenti la stagiul de pregatire centralizata de la Centrul National din Bucuresti – categoria 12 ani. S-au discutat multe lucruri interesante despre ce anume se doreste de la o pregatire centralizata, dar ce m-a frapat a fost dilema la care de mult caut sa ii dau si eu un raspuns.
Astfel, aproape majoritatea parintilor ce isi incepeau prelegerea porneau inainte cu “problema mea e ca …” si urmau insiruri de nefunctionalitati de ordin motric, emotional sau tehnico-tactic. Bineinteles ale sportivilor 🙂 . Oare sportivii erau cei asupra carora merita sa ne indreptam atentia cand dorim mai mult?
Mai putin erau cei ce nu aveau o problema prin faptul ca propriul sportiv se afla acolo (ca si valoare); de fapt, extrem de putini.
Am intrebat … si poate voi primi si raspunsul:
Care sunt?problemele? Tenisul sau faptul ca sportivul face tenis? Avem oare probleme sau doar dorinte transformate in asteptari?
Cu drag,