Azi mi-am adus aminte cum am dat eu examenele de grad de antrenor, singura diferenta fiind faptul ca m-am aflat de cealalta parte si anume comisia de examinare. Multe momente ce pana nu demult le traiam in carne si oase mi s-au dezvaluit ca intr-un remember live in fata ochilor, gesturi si tot felul de ipostaze care tradau din plin dorinta de a scapa cat mai repede de gura profului.
“Sa spuna ce-o vrea, numai sa imi de-a nota de trecere” … corect si de ce nu, asa a fost si in cazul meu. Ma rog, nu tot timpul, dar ati priceput ideea 🙂
Ceea ce a fost interesant a fost faptul ca am remarcat ca toata energia candidatilor a fost grupata in a concepe foaia de introducere in care erau expuse telegrafiat lucruri generale. Aproape nimic practic, nimic special, doar o adunatura de cuvinte spuse in viteza care aveau menirea de a umple golul …
Pentru ei a fost primul pas in obtinerea carnetului de antrenor. Pentru mine o cu totul alta experienta extrem de frumoasa.
Cu drag,