Azi mi-am adus aminte cum am dat eu examenele de grad de antrenor, singura diferenta fiind faptul ca m-am aflat de cealalta parte si anume comisia de examinare. Multe momente ce pana nu demult le traiam in carne si oase mi s-au dezvaluit ca intr-un remember live in fata ochilor, gesturi si tot felul de ipostaze care tradau din plin dorinta de a scapa cat mai repede de gura profului.
“Sa spuna ce-o vrea, numai sa imi de-a nota de trecere” … corect si de ce nu, asa a fost si in cazul meu. Ma rog, nu tot timpul, dar ati priceput ideea 🙂
Ceea ce a fost interesant a fost faptul ca am remarcat ca toata energia candidatilor a fost grupata in a concepe foaia de introducere in care erau expuse telegrafiat lucruri generale. Aproape nimic practic, nimic special, doar o adunatura de cuvinte spuse in viteza care aveau menirea de a umple golul …
Pentru ei a fost primul pas in obtinerea carnetului de antrenor. Pentru mine o cu totul alta experienta extrem de frumoasa.
Cu drag,
One reply on “Primul pas”
..n-au spus “nimic pratic si nimic special” pentru ca nici nu sunt invatati sa spuna in acest stil. Din pacate. Eu cand am spus ceva special la un examen am primit un punct mai mic la evaluare, iar cand am mai spus inca o data, mi s-a mai scazut inca un punct. Au trecut aproape 20 de ani de atunci, si imi aduc aminte ca ieri…:)