Un articol in care vom folosi nume. Situatia o cere.
Directorul General A. Rizu si-a inaintat demisia public si si-a retras-o numaidecat. Ar fi singura concluzie directa ce reiese din mesajul transmis:
In fapt, omul numit de presedintele G. Cosac in echipa actualei conduceri salveaza o situatie incurcata in care vicepresedintele D. Pescariu a folosit-o fara remuscare impotriva unui copil nevinovat. Nu e o stire, e un fapt consumat caci la Braila nu a fost pusa intr-o lumina nefavorabila FRT si conducerea FRT.
Acolo s-a judecat miseleste munca unui copil.
El, copilul nimanui, cu ce a gresit sa plateasca periodic politele invocate nejustificat de un binefacator ?
Cu nimic. Poate cu numele: el nu e neam de ciocoi.
Se duc lupte cu usile inchise, iar verdictul il primim codificat prin anunturi si procese verbale. E o lupta a lor si se vede, caci e din ce in mai mult o lupta intre unul si altul ce transpira public, apoi dispare ca si cum nu ar fi existat. E grav. Si nedrept.
Oferiti-va recunostinta intr-un alt fel si lasati copii in pace! Nu e un indemn, ar fi o normalitate. Si este esenta mesajului transmis.
Conteaza
mult prea putin faptul ca una din persoanele prejudiciate in vreun fel este un copil de lot national
si
mult prea mult satisfacerea recunostintei pentru votul primit din partea unui membru elector.
Conteaza
mult prea putin ca nu poti sterge cu buretele bataia de joc aplicata unei familii intregi
si
mult prea mult ca cei ce fac asta sa cada in picioare.
Conteaza
mult prea putin ca mana dreapta a presedintelui si-a cerut scuze si nu oricum, ci public
si
mult prea mult ca vicepresedintele este mai puternic ca si presedintele.
El, copilul nimanui, va merge inainte pentru ca el are de partea lui normalitatea. Ei … ?! Ramane de vazut, daca vom mai avea si ochi de vazut ceva.
Cu drag,