Englezii au publicat un material informativ despre identificarea antrenorului potrivit. Australienii la fel. Nici americanii nu sunt mai prejos.
Nu au gasit vreo formula magica pana in prezent, sa fiu clar inteles. Sunt insa cu cativa pasi inainte si incadrati intr-un sistem care produce efecte, deci functioneaza. Nu e un apropo, poate doar o directie care ne-ar folosi si noua.
Antrenorul potrivit, din perspectiva mea, e un cameleon tenace. E un pradator cu simturi fine ce are capacitatea sa observe in permanenta detalii pe care le sintetitzeaza cat mai simplu. E un vizionar ce confera confort si in acelasi timp batai de cap. E o baterie ambulanta ce isi gaseste, rar si foarte rar, un partener de lucru care sa fie pe aceeasi lungime de unda.
Cu alte cuvinte, exista si nu prea.
Parintii il cauta insa. La un moment dat direct si jucatorii. Pe perioade scurte de timp gasesc ceva ce seamana, apoi dispare. Antrenorii buni exista si nu sunt multi. Ceea ce putini stiu este ca la randul lor cauta ceva rar si foarte rar: jucatorul potrivit. In multe din cazurile in care antrenorul aparent potrivit dispare motivul principal e dat de aparitia parintelui nepotrivit.
Putem discuta, totusi, pana la un punct. Potrivit in relatie cu ce anume?
Un batranel simpatic imi spunea la un moment dat ca antrenoratul nu se invata, el se deprinde. Din pacate cand simti asta nu mai esti in stare sa aplici din cauza varstei. A fi potrivit in aceste conditii devine o provocare a carui raspuns probabil nici nu exista.
Experiente cat mai reusite. In ambele sensuri. E tot ce pot cuprinde pentru un astfel de articol.
Cu drag,