Articol de poveste in varianta finala.
Am modificat titlul initial (Vernisaj fotografic) inspirat de ceea ce se petrece in tenisul romanesc, cu atat mai mult cu cat un Campionat National se desfasoara in cadrul Trofeului Recunostintei si ne mandrim cu asta. Nu e SF, e o realitate transmisa public.
Asa a fost finalul unui intreg sir de evenimente, unul din multele care o sa vina. Trofeul Recunostintei de la Braila a fost tributul dat votului primit, o imagine de ansamblu ce se va transforma, din nou, in normalitate. Nimic nu s-a schimbat fata de trecut, poate doar acesti ultimi ani de anormalitate cand ceea ce s-a realizat a fost contrar felului nostru de a fi – avea dreptate Tete Haradau cand afirma asta, luptand cu atata patos sa mentina electoratul in prostie si subjugare directa prin mentinerea statutului. Si nu numai.
Lista voturilor primite e lunga, iar recunostinta va fi la fel de lunga. Veti vorbi si singuri de un circuit in sine, Circuitul Recunostintei si veti asista neputinciosi la un joc al lor dintr-un sens in altul. Peste 4 ani, recunostinta isi va schimba sensul pentru cateva zeci de minute. E barbar, insa a revenit timpul vorbelor in vant.
“A fost un turneu reusit cu toate ca au fost niste parinti ostili pusi pe scandal”. Asa arata un document oficial.
Ultimul baiat din dreapta, cu diploma si stand in picioare, are meritul lui in aceasta poveste. Lui i se poate imputa deranjul de a juca tenis intr-un timp in care parintii lui, calcalti in picioare de telefoane si email-uri, au curajul sa indure. Nu conteaza cum a fost pentru ei experienta atata timp cat la capatul celalalt recunostinta e mai puternica decat constiinta. Chiar nu conteaza? Ba da, la fel de mult ca demisia vicepresedintelui cu pricina.
Nu stiu cum a fost turneul. Oficial, a fost reusit. Fotografiile spun altceva, la fel si ei. Ei insa, nu au puterea sa o spuna. Ei tac. Asa sa faca si atunci cand vor ajunge la capatul puterilor.
Sa trecem la fapte. Avem o poveste de transmis.
Ziua 1 – tragere la sorti in aer liber, printre de toate si de tot felul. Musai un click aici pentru a intra in ambianta fotografiilor (dati volumul la maxim, lasati pagina deschisa sa ruleze muzica si continuati parcurgerea fotografiilor, altfel nu are farmec povestea):
Ziua urmatoare – povestea SF a aparitiei si a disparitiei unui jucator de pe tabloul masculin, pozitia 48, favoritul 4. Dupa ce tragerea la sorti a fost finalizata in conditiile mai sus evidentiate, a reiesit tabloul urmator:
Nu a durat mult si tabloul a aparut asa:
Au fost framantari, email-uri, telefoane. Pana intr-un tarziu tabloul a revenit la forma initiala, semn ca toate presiunile dintr-un sens s-au lovit de nulitate din celalalt sens. E bine cand totul se termina cu bine, mai ales pentru pozitia 48, favoritul 4.
Si, de ce nu, totul aproape in grafic si aproape de timpul si secolul in care traim:
Atentie un pic la ultima fotografie. E ceva deosebit. Mai clar in fotografia urmatoare:
Interesant modelul de scaun de arbitraj, probabil arbitrii au un unghi mai bun stand in picioare. Unii spun ca ar fi de volei, altii ca ar fi de salvamar. In niciun caz nu este insa ceva omol0gat in tenis, dar pentru ziua SF se poate admite ca fiind in regula. Sau nu?
Zilele care au ramas
Inginerie romaneasca de iluminat cu instalatia stradala:
Care este diferenta dintre videoclipuri?
Fotografiile si videoclipul sunt primite pe email de la fata locului. Si sunt selectii. Atat cat am mai putut face in conditiile in care am irosit prea multa energie si timp pentru o cauza pierduta.
Si nu e de ras. E tragic.
Cu drag,
One reply on “Trofeul Recunostintei”
Istoria celor doua tablouri principale la baieti este interesanta si a tinut cu sufletul la gura toata suflarea tenisistica de 12 ani plus antrenori plus parinti plus bunici plus arbitrii. Dupa ce arbitrul principal trage la sorti rezulta un tablou cu favoritul 4 cu tot. Povestea favoritului 4 tine un pic si de istorie, patronul clubului pentru care joaca fiind in diferend cu acesta pentru o suma de bani(banuiesc a nu fi mica). Ca urmare patronul cere in anul trecut suspendarea jucatorului de la competitii cerere ajunsa si la comisia de competitii. Aceasta, pe buna dreptate, raspunde patronului ca atata timp cat federatia nu este parte la intelegerea dintre ei, cu drepturi si obligatii cu tot, jucatorul poate juca in competitii interne unde si cand vrea el. Diferendul se poate rezolva numai intre cei doi la tribunal de exemplu. Lucrurile s-au schimbat de atunci si patronul, in gratiile unora dintre noii alesi, pune presiune si cere din nou suspendarea jucatorului fix inaintea campionatelor nationale. Ca urmare in prag de noapte dupa ce tabloul rasare vine si un mail de la un vice foarte important din federatie (poate cel mai important chiar mai mult decat presedintele) care zice ca jucatorul nu poate juca fiind decizia sedintei de comitet director care cica avusese loc in seara cu pricina. Discutii, tergiversari, nemultumiri, alt tablou fara favoritul 4, mailuri, telefoane. Se constata ca vicele “exagerase” ca sa nu spunem trisase, sau fabulase, sau mintise cu sedinta CD-ului neexistand nici o hartie cu cap si coada adica semnatura si stampila din care sa rezulte suspendarea. Se revine la tablou si la favoritul 4. Pe la Braila se zvoneste ca vicele, ca urmare a gafei, si-a dat demisia. Lucrul ar fi normal si logic. Totusi la ora asta in federatie nimic, dar absolut nimic, nu mai este normal si logic.