Sau workalchoolic in antagonismul impus de societatea romaneasca in care la nastere primesti un certificat vizibil pe propria piele in care esti instiintat cu nota bene: romane, ai doar obligatii, nu si drepturi! Si asta e o instiintare parsiva pentru ca nimeni nu are curajul sa iti spune verde in fata ceea ce esti, adica un tomberon ambulant ce inghite permanent gunoaiele sistemului ce iubeste cu patos tembelii, smenarii si toti cu drept de sinonim din marea familie romaneasca numita generic “merge si asa”. Pe zi ce trece avansez inainte cu tupeu in maldarul de infectii si constat ca ANEFS-ul si sitemul ar fi trebui sa imi elibereze, poate pe la spate, o hartie in care sa imi aduca la cunostinta cele ascunse din meseria de sa spunem antrenor de orice sport si in care macar sa ma faca atent la faptul ca intre mine si una de pe centura ar fi o mica diferenta de … interpretare. In care oricum ies pe locul doi, ca aia macar e isteata si cere banu inainte, in timp ce specia asta ramasa finalista primeste ce spune un candidat la primarie: promisiuni ( ca tot se vorbeste in aceste zile de alegeri ).
Ingurgitezi cat poti sa duci, dar parca la un moment dat incepi sa te saturi de atata bezna din jur si tragi o draperie plina de praf in speranta ca se va intampla un miracol. Nu ai dreptul insa sa ceri ceva mai bine pentru tine pentru ca de la nastere eticheta aterna greu: fara drepturi!
Taxe, impozite, drumuri nasoale … ahh, ca veni vorba, am sters un Mondeo in leasing acum ceva zile datorita a doua elemente de carosabil sa spun improvizate din vina ploii musonice, probabil, si anume una bucata mare de asfalt lipsa transformata in groapa tip acces fara probleme la o statie de metro dublata nene incredibil de un ditamai semnul de evitati cursa off-road postata, ca la romani, dupa groapa si nu inainte. Eu, sofer destept cu zvac in vene am tras de volan dreapta sa ocolesc abisul ancestral, dar brsuc trebuia sa fac si stanga sa revin la acul busolei cu directie “training camp” si fara sa mai am timp am dat ocazia “vacutei” mele sa faca cunsotinta timida cu puternicul Mondeo, un tampon lejer bara spate la aripa fata de toata frumusetea de ar face invidiosi si celebrii artisiti in ale tuning-ului auto. Asta e fost partea de poveste ce a durat atat de putin, dar a venit parte adevarata demna de un capitol “lasa-ma mama sa trag cu arcul” in care, daca mai era nevoie, functionarul platit din ale noastre dari numit generic om al legii a afisat cu nonsalanta o prostie demna de invidiat ce a tinut aproape trei ore. Ce sa mai scriu de acest episod incat sa incerc macar sa nu ma apuce o migrena ca cea din ziarele sportive ale trecutului apropriat? Nimic, ajunge ca traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.
Depasim momentul printr-o acceleratie puternica si ne indreptam inspre…nimic.
Am auzit un termen stringent pentru urechile pline de noroi si mazga ale romanasului de rand numit VACANTA acum ceva zile si pret de cateva minute contemplam ciudat la cat de diferit actionam la un termen ce in DEX scrie clar altceva. Batraneii europeni se plimba de mana prin statiuni portugheze in timp ce ai nostrii saracii dau la sapa si asteapta cu infrigurare ziua de maine, incat ma gandesc ca realitatea sistemului are, fara drept de apel, un mesager clar: fara drepturi romane!
Dar parca as indrazni totusi sa ma gandesc la vacanta, dar la una definitiva. Undeva unde sa fie macar cateva drepturi, undeva unde sa pot sa zambesc si sa spun, bucuros, ca in sfarsit am si eu timp de…VACANTAAAAA!
Felicitari Ema Bogdan si Simona Halep pentru ceea ce sportul romanesc traduce simplu: istorie, dar pacat ca cei ce il conduc trateaza totul ca si … nimic interesant.
Felicitari celor ce alaturi de ei reusesc sa aiba puterea sa accepte statutul de tomberon in speranta ca munca lor va fi macar apreciata, felicitari parintilor ce se incapataneaza sa continue sa creada in proprii copii atunci cand marea plaja de cunoscatori definesc viitorul ca si imposibil de realizat, felicitari celor ce stau in picioare si tin faclia aprinsa pentru o Romanie, ce dragii mei, nu are drepturi, ci doar obligatii.
E timpul de schimbare, iar daca la voi nu e, la mine tomberonul e plin deja cu fecale, ajunge parca…
Hai Romania, da-ne macar dreputul sa traim!
Cu drag,