Strigatele pescarusilor

In majoritatea cazurilor,perceptia noastra,a celor care calatorim mult,schimband des orasele si tarile in care ne aflam cu treaba numita “tenis “,despre aceste locuri pe care le schimbam atat de des si din care, din pacate nu reusim sa vedem niciodata,atat cat ne-am dori,este deformata.Spun asta,pentru ca,de cele mai multe ori,starea noastra,de fapt a mea,pentru ca e greu sa vorbesc in numele altora,dar stiu ca nu fac o exceptie in aceasta privinta,depinde foarte mult,de rezultatele din acea saptamana,de amabilitatea sau problemele aparute in relatiile pe care le avem cu gazdele noastre ( organizatori turneu,arbitrii,soferi,personal hotel si restaurante ).De fapt,la atat se rezuma de cele mai multe ori,universul in care ne invartim in fiecare saptamana,chiar daca azi e Franta,maine Anglia,poimaine Ungaria sau raspoimaine SUA,peste tot in lumea asta larga,jucatorul impreuna cu antrenorul sau, au un traseu limitat (aeroport sau gara,hotel,club,restaurant si cam atat ),programul zilnic nemai putand include si alte repere.De obicei,drumul intre hotel si club este scurt si in timpul parcurgerii lui,atentia noastra este focalizata pe ce va fi pe teren sau ce a fost deja acolo,si de aceea nu prea ai timp sa observi ceva din locurile unde te afli.Cum nu de putine ori,am aflat direct de la sursa,te trezesti si pana te dezmeticesti,din vis sau doar din somnul adanc,nu stii unde te afli,in ce oras,in ce tara,nu mai spun in ce hotel (numele acestora se amesteca continuu ),cu atat mai deosebit este ceea ce am simtit in ultima saptamana.
Eastbourne,Marea Britanie un reper pe care sigur o sa-l tin minte toata viata,si in care mi-as dori tare mult sa revin.Cum asa? Simplu,o atmosfera deosebita,de pace,liniste (ciudat,oceanul era la 20 de metri de hotel)dar intrerupta continuu de sunetele pescarusilor, prezente nelipsite,dar atat de placute, in tot orasul,pe cladiri,pe strazi,la terenuri si chiar si pe terenuri,de tihna,chiar daca spectatorii intr-o zi de turneu au fost cat cei din toata saptamana la Open Romania.Spectatori atat de multi,dar cu o cultura tenisistica deosebita,si care sunt parte integranta,chiar sporesc farmecul clubului unde se desfasoara turneul.Pentru ei,prezenta zilnica,nu le afecteaza tabieturile,vizionarea meciurilor o fac printre picnicurile ce sunt pe toata suprafata gazonului din tot clubul,printre suetele si conversatiile purtate pe paturile intinse sau scaunelele pliante ce impanzesc tot spatiul in club,printre vizitarea agale si pe indelete a multelor corturi cu diverse marfuri de vanzare ce sunt aproape de intrarea principala.Peste toate,continua rugaminte adresata jucatoarelor de a face o poza cu ei sau de a cere un autograf,insa adresate atat de respectuos,incat rar pot primi un refuz,indiferent de graba sau starea de moment a celor carora li se adreseaza.
Asa,datorita acestei saptamani petrecute la Eastbourne,Anglia nu mi se mai pare atat de rece,ploioasa,sacaitoare,ingamfata sau greu de inteles,cum o percepeam pana acum,ci dupa cum am mai spus,un loc unde mi-ar placea sa revin.