Anuntul postat pe site-ul FRT privind ocuparea a doua posturi vacante de antrenori federali il pot interpreta in mai multe feluri, atat ca un demers corelat cu statutul FRT [si mai putin cu Legea 53/2003], cat si ca un demers ce nu va rezolva obiectul principal al initiativei si anume gasirea antrenorilor federali. Consider ca:
1. Inexistenta informatiilor din fisa postului [ce trebuie sa faca efectiv un antrenor federal, grupele de varsta de care se va ocupa, etc],
2. Inexistenta informatiilor privind perioada de timp pe care va fi angajat [determinat sau nedeterminat],
3. Inexistenta informatiilor privind remunerarea,
intaresc afirmatia mea. Probabil neoficial cine intreaba gaseste raspunsuri.
Totodata consider cu tarie ca in posturile tehnice dintr-o federatie sportiva sunt greu de gasit oameni potriviti sortati in urma unei examinari pur teoretice si in baza unor subiecte propuse de o comisie.
Cat de bine stie comisia genul de activitate al unui post de antrenor federal si cel mai important cat de mult poate comisia sa gestioneze un segment vital al activitatii federale care se doreste intr-un fel de catre Presedintele si Comitetul Director votati de membrii cu drept de vot care vad acest fel si intr-un alt fel?
Sunt de acord cu proba interviului. Insa dublata de un proiect pe minim un ciclu olimpic asumat prin responsabilitatea celui care il initiaza. Pentru asta trebuie sa existe o viziune a celor care conduc, viziune in care sa se incadreze proiectul celui interesat de un post de antrenor federal. Exista ? Prin anuntul postat observ mai mult cerinte, dosare, concurs, tematica si bibliografie.
Proba scrisa este pentru mine depasita de prea mult timp.
Federatia nu este o institutie ca si Harvard-ul ca sa prezinte interesul unei mase de oameni infometati de incluziune, Federatia este o entitate care cauta sa adune cei mai buni oameni din domeniu care fug cat pot numai cand aud de aceasta posibilitate.
Si asta in timp ce in alte tari [sa numesc inclusiv Bulgaria] postul de antrenor federal reprezinta o oportunitate. Sunt tarile in care nu exista proba scrisa pentru un astfel de post, ea a fost data la momentul formarii si perfectionarii profesionale. Sunt tarile unde comunismul transpus prin control hartogaresc a disparut in favoarea democratiei bazata pe competente. Sunt tarile unde daca esti bun ti se acorda incredere, claritate prin fisa postului, contract transparent si remunerare mult peste minimul ministerial plus ceva din venituri proprii.
Trebuie sa recunosc insa ca e unul din angajamentele luate in campania pentru presedentia federatiei si care acum e onorat, desi cu o intarziere de jumatate de mandat si dupa numiri directe. Ar fi interesant daca acum este momentul ca si celelalte angajamente sa fie onorate.
Intre timp,
imi mai omor timpul prea putin avut la dispozitie si liber in acelasi timp cu literatura de specialitate.
Exista un proiect al “The Aspen Institute” care aduce in discutie solutii pentru a sprijini copii din Statele Unite ale Americii sa devina activi prin intermediul sportului, in conditiile in care in perioada 2008-2013 s-a inregistrat o scadere de 2.6 milioane de copii practicanti ai diferitelor sporturi.
Project Play este numele proiectului. Pentru cei care au timp le recomand acest studiu.
Indiferent de sport, antrenorii raman una din cheile sistemului. Printre randuri,
“Parents want better coaching for their children. In a nationally representative [..] survey, more than 60 percent of parents of children ages 18 and under identified the “quality or behavior” of coaches as a “big concern.” This underscores the need to create a national plan around coaching, with a special focus on girls and children from low-income families.”
Poate ca la un moment dat cineva va asculta cu atentie si ceea ce se intampla in tenisul romanesc din punctul de vedere al calitatii pregatirii antrenorilor. Formarea si perfectionarea antrenorilor ar fi fost [pentru mine] un anunt de intentie mult mai ancorat in realitate decat jocul de-a concursul pe un post fara activitate definita.
Cu drag