Ramas bun …

Zi de luni de sfarsit de decembrie …
Ma uit in jur si percep cum totul a amutit in curtea plina de viata ce candva a fost protejata si umpluta cu seva de un gradinar pasionat de performanta. Cuprind cu privirea fiecare colt al caminului profesional in care pana azi dimineata a ars flacara vie a unui suflet urias ce a alimentat constant cu dragoste de sport tot ceea ce a fost necesar sa fie.
“Am o problema!” rasunau vocile unui colectiv. Era de ajuns sa bati la usa, sa saluti si sa stai cateva minute de vorba, caci dupa primeai returul: “gata, s-a rezolvat deja. Mai e vreo problema?” … cuvinte dublate de fapte, intr-o ordine vizionara a viitorului optim necesar strangulat totusi de imperfectiunile si paradoxurile sistemului. Mereu si mereu insa, mai devreme sau mai tarziu, vorba spusa a prins viata cu adevarat. A fost un om de cuvant ce a iubit sportul, un conducator blajin cu inima de luptator ce a aranjat sportivii in prim plan si nu functionarii,un discipol indragostit de aurul sportiv si un incapatanat convins ca orice are solutie: ” gasesc solutii!” au fost cuvintele permanente ale dansului, un pozitivism debordant intr-o lume plina de negura si cenusa.
Aseara am scris acel articol cand inca mai era in viata manat orbeste de ceea ce realizasem din nimic, asa cum invatasem pe propria piela de la dansul. Ciudata coincidenta cu atat mai mult cu cat am dorit sa fac pomul de craciun in memoria dansului, manat si poate de incarcatura spuselor si a faptelor ulterioare ale celui ce a gasit solutii ce si-a propus.
A gasit solutiile pentru tot ceea ce a existat, dar nu si pentru boala. A luptat permanent insa si aici, in fiecare clipa fiind convins ca va reusi asa cum o facuse de atat de multe ori, strangand din pumn si afirmand pana si pe patul de moarte: “gasesc solutii popica, stai linistit, ma fac eu bine!” … A crezut si a luptat, dar viata iti demonstreaza ca uneori totul are SI un sfarsit. Cu orice te poti lupta, dar nu si cu moartea.
A facut multe, dar probabil ca si gresit. Si-a facut prieteni, dar si tot atatia dusmani. Totul ramane in urma, iar totul este atat de imens.
Inca o lacrima calda isi croieste drum pe obrazul rece in aceasta zi de sfarsit de decembrie, ma opresc un pic, ma uit in jur: in spate zgura e tot acolo, in fata sala e nemiscata, in stanga hotelul a ramas pe loc, in dreapta sunt copacii … totul e la fel. Mai putin in sus, acolo unde cerul s-a schimbat, acolo unde si-a instalat noul birou si acolo unde voi intra, ca de fiecare data, pentru a auzi blajinul “gasesc solutii” …
Ramas bun conducatorule … Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe Domnul Dimofte Octavian, director general al CS Olimpia Bucuresti!