Raman cateva ore pana la un meci ce ar aduce o semifinala de grand slam tenisului romanesc, un rezultat obtinut pe taram australian ce va dainui in timp. Desi Parisul i-a suras nu cu mult timp in urma, Melbourne-ul a existat ca si participare in drumul ei. Alaturi de Londra si New York.
Cele 4 grand slam-uri de juniori au rolul lor impreuna cu tot caruselul de turnee ce se adauga. Uneori, iata ca se si simte. Ceea ce se intampla azi are un reper solid in trecut, in experientele anilor in care pandeau pe cei mari pentru un autograf. Si mult mai putin in caravana turneelor futures despre care, cu patima, i s-au arogat merite prea mari.
In antiteza, participarea juniorilor la antipozi a fost inexistenta. Vorbim de 2014, exact la timpul prezent. Juniori ar fi fost. Si o parte din ei viseaza cu ochii deschisi la ceea ce televizorul exprima. Autografele celor mari sunt depare de ei. Probabil insa ca o sa reuseasca prin lupta acerba cu soarta si incapatanarea unor oameni.
La fel ca ea.
Sistemul a revenit. E inexistent in efecte, doar in imagine, turnee futures si Cupa Davis. O mare parte finantate din bani publici. Nimic nou. Nici macar faptul ca dupa atatia ani nu am invatat ca timpul trece degeaba daca ei, copii si juniorii, sunt asteptati sa creasca.
Nu ar fi nimic nou sa aud ca sistemul a produs o campioana. Ar fi din nou o antiteza crunta a ceea ce se spune si ceea ce se face. Poate totusi, cineva nu va mai tace. Ca de vorbit nu se vor opri.
Cu drag