Sau ce a mai ramas amintire. Platanii cu siguranta inca mai strajuiesc aleile curbate ale complexului sportiv, dar mirajul tenisistic din imprejurul lor a disparut de mult pe hartie, in realitate zbuciumandu-se sa isi mentina deschise portile.
Singura locatie din Bucuresti ce poate adaposti o festivitate internationala de tenis la care valorile lumii sa poata sa vina sa exprime cateva din trasaturile stilistice este un imens parc ce este pazit in permanenta de jandarmerie. In adancuri este deja…mort.
Se anunta ca un turneu de anvergura este organizat in Romania si repede toata lumea isi indreapta atentia spre arenele BNR. Aproape instantaneu un urias adormit incepe sa simta furnicaturi inca de la primele zgomote ale primilor veniti sa se bucure se spectacol, dar degeaba. Pana anul acesta open-ul bucurestean era punct de reper, acum un turneu open de fete si-a facut aparitia. Si?
Degeaba….
…daca sectia de tenis si odata cu ea tot ce a insemnat tenis in parcul cu platani a fost desfiintat. Sters cu buretele, eradicat, spulberat, nimicit…
Organizam turnee mari si incepem sa spunem DA performantei. Ne avantam inainte cu tupeu si dintr-o data ne trezim ca ne-am avantat inapoi cu mult pasind tumefiati in parcul cu platani unde simti cum totul e un colos uman aflat in miscare mecanica dirijat de orice mecanism cibernetic, dar fara inima umana. Unde simti cum totul este un imens balon umplut repede intr-o noapte cu vise ce va fi spart la cateva zeci de minute dupa finala de simplu a unui turneu de 50000 de dolari. Unde simti ca incepand cu viitorul apropriat totul se reduce la tacere, desi mereu aici a fost atata agitatie.
Raman pe loc platanii si cu nea Gheorghita. Ei doi privesc impasibili schimbarile. Pe alei nimeni. Pe terenuri absolut nimeni. Pana in septembrie cand vine iarasi vremea performantei.
A mai disparut inca un focar al performantei sportive si asta doare. Nu am cuvinte sa mai scriu, dar este aproape strigator la cer sa aflu ca numarul membrilor cu drept de vot a crescut simtitor in ultimele luni cu extrem de mult, in timp ce un simbol este daramat. Ma uit cu pizma la cei ce isi fac asociatii familiale cu 1-2 sportivi de “loc cat o fi national”, ii dau o denumire si merg cu dosarul la afiliere la federatie, in timp ce parcul cu platani urla.
Dupa Gold Tenis, Sanatatea lui Taroiu, TC 2000-ul lui Sotae, Parcul cu Platani este trecut si el in rezerva.
Avem ce nu avem, dar vrem sa avem ce altii au.
Tuturor celor ce stau pe fotoliile de piele ale institutiilor abilitate cu distrugerea monumentelor sportive ii intreb cu teama:”Ce club urmeaza?”…Sa va ia naiba!
Cu drag,
One reply on “Parcul cu platani…”
Mare dreptate ai,si eu ajungand saptamana asta acolo, am avut un sentiment de frustrare,de manie,ca se poate intampla asa ceva unui club ca PROGRESUL.Scris cu majuscule,din doua motive,primul pentru traditia,staiful si tot ceea ce a insemnat in tenisul romanesc,si nu numai,si al doilea ca pentru mine a insemnat TOTUL,aici am inceput initierea in acest fantastic sport (mai bine n-o faceam niciodata )si numai la acest club am jucat,pe legitimatia mea nu a existat alta stampila.Asa ca,toate amintirile legate de tenis,colegi,antrenori (nu au fost multi,de fapt 2 carora le port o mare recunostinta pentru modul cum m-au format ca om si jucator )sunt de acolo,si e tare dureros ca acest loc minunat sa dispara,e ca si cum o parte (tare frumoasa )din viata mea imi este furata,facuta sa dispara.Insa,din sufletul meu,si sunt convins ca si din al multora,nu va dispare niciodata,nimeni nu va putea sa mi-l ia de acolo.