… daca ar trebui sa invat un copil tenis? Azi. Nu ieri, caci imi aduc aminte ce am facut acum ceva timp, destul de vag ce e drept, cu micii invatacei dornici de tenis. Si nici maine, ca nu cred ca as mai avea puterea.
Deci, ce as face eu azi cu un invatacel?
Cred ca l-as invata corect miscarile. O spun oarecum indoit caci cu siguranta parca l-as invata corect deplasarile inainte de toate. Cand ai un copil al altuia poti face ceea ce vrei pana la urma, ca daca strici nu e al tau, iar daca faci bine oricum nu te apreciaza nimeni. Nu? Ce te faci insa daca e copilul tau acel copil din fata ta? Upss, ciulesti urechile bine si aproape ca nu mai faci deloc alandala sau in bataia vantului cald de vara. Incepi sa faci corect. Incepi sa vrei sa faci corect. Incepi sa iti doresti sa faci corect. Incepi sa faci ceva cu totul diferit. Incepi sa te implici?
Si aici am o dilema: ce inseamna “sa inveti corect tenis”?
1. Probabil sa iubesti meseria de invator prin prisma sentimentelor si mai putin a banilor
2. Probabil sa iubesti copilul din fata asemeni copilului propriu tratat egal in fata informatiei si a experientei de viata ce trebuie impartasita
3. Probabil sa il inveti tehnica de lovire in asa hal incat zambetul reusitei sa apara constant. Eficienta. Pragmatism. Usurinta in miscare. Mai putin frumusete. Mai putin estetic. Mai putin ca Federer. Poate mai mult ca “asa cum vrea el”?
4. Cu siguranta sa il inveti sa fie liber pe teren. Ca deplasare. Ca si comportament. Sa fie comfortabil. Sa fie el. Cum e insa el?
5. Probabil sa creezi un nou inceput de materie de predat. Unic. Irepetabil. Cu timp pierdut. Nervi. Rabdare. Ambitie. Nu ale tale ca si invatator. Doar ale lui ca si invatacel.
Ce as face eu pana la urma? Greu de spus. L-as invata ce insemna miscarea sportiva totusi. Cat de corect? Atat cat sa isi atinga scopul. Cand va fi suficient de abil sa stie care este scopul lui? Ehe, pana atunci voi decide EU ce e corect sau nu!!! Uffff si uite asa o luam de la capat, pentru ca a invata nu e totuna cu a face corect ceea ce EU cred si mai putin cu ceea ce EL simte.
PS: eu nu l-as da la tenis pentru schingiuiala. Pentru orgoliu. Pentru satisfacerea vreunui carnagiu interior. Poate pentru altceva. Deocamdata nu am de unde sa stiu. Nu stiu cum e sa ai copii. Ma multumesc sa testez pe ai altora. Asa e corect?
Cu drag,
Deci, ce as face eu azi cu un invatacel?
Cred ca l-as invata corect miscarile. O spun oarecum indoit caci cu siguranta parca l-as invata corect deplasarile inainte de toate. Cand ai un copil al altuia poti face ceea ce vrei pana la urma, ca daca strici nu e al tau, iar daca faci bine oricum nu te apreciaza nimeni. Nu? Ce te faci insa daca e copilul tau acel copil din fata ta? Upss, ciulesti urechile bine si aproape ca nu mai faci deloc alandala sau in bataia vantului cald de vara. Incepi sa faci corect. Incepi sa vrei sa faci corect. Incepi sa iti doresti sa faci corect. Incepi sa faci ceva cu totul diferit. Incepi sa te implici?
Si aici am o dilema: ce inseamna “sa inveti corect tenis”?
1. Probabil sa iubesti meseria de invator prin prisma sentimentelor si mai putin a banilor
2. Probabil sa iubesti copilul din fata asemeni copilului propriu tratat egal in fata informatiei si a experientei de viata ce trebuie impartasita
3. Probabil sa il inveti tehnica de lovire in asa hal incat zambetul reusitei sa apara constant. Eficienta. Pragmatism. Usurinta in miscare. Mai putin frumusete. Mai putin estetic. Mai putin ca Federer. Poate mai mult ca “asa cum vrea el”?
4. Cu siguranta sa il inveti sa fie liber pe teren. Ca deplasare. Ca si comportament. Sa fie comfortabil. Sa fie el. Cum e insa el?
5. Probabil sa creezi un nou inceput de materie de predat. Unic. Irepetabil. Cu timp pierdut. Nervi. Rabdare. Ambitie. Nu ale tale ca si invatator. Doar ale lui ca si invatacel.
Ce as face eu pana la urma? Greu de spus. L-as invata ce insemna miscarea sportiva totusi. Cat de corect? Atat cat sa isi atinga scopul. Cand va fi suficient de abil sa stie care este scopul lui? Ehe, pana atunci voi decide EU ce e corect sau nu!!! Uffff si uite asa o luam de la capat, pentru ca a invata nu e totuna cu a face corect ceea ce EU cred si mai putin cu ceea ce EL simte.
PS: eu nu l-as da la tenis pentru schingiuiala. Pentru orgoliu. Pentru satisfacerea vreunui carnagiu interior. Poate pentru altceva. Deocamdata nu am de unde sa stiu. Nu stiu cum e sa ai copii. Ma multumesc sa testez pe ai altora. Asa e corect?
Cu drag,