Azi am fost, din nou, parte activa a unui inceput de drum. Nu numai unul.
Trei copii si-au infruntat emotiile in prima lor experienta competitionala oficiala. Sportul inseamna competitie. Si mai putin antrenament. In tenis, din pacate, prea multi:
- parinti incep gresit drumul
- antrenori agreeaza drumul gresit pentru ca pentru a fi pregatit de competitie trebuie sa cotizezi indeajuns de mult in pregatire
Timpul trece. La fel si cel al copilului.
Cand va fi pregatit va avea dreptul sa joace.
Inghit in sec. Si sper.
Caci nu e un drept sa joci cand esti pregatit, e o normalitate sa joci pentru a sti de ce te pregatesti.
Lasati copii sa (se) joace. Antrenorii care nu fac asta sa rabde cu mana intinsa. Ca si parinte, eu asa as face.
Ca si antrenor nu as colabora cu parintele care nu intelege rolul competitiei. Iar asta o fac deja de prea mult timp.
Voi !? Sper sa invatati sa nu lasati timpul sa treaca. El nu se va mai intoarce vreodata.
Cu drag,