Categories
Blog

O etapa

In turneul de juniori de la Traralgon juniorii nostri au parasit competitia. Daca analizam rezultatele, se poate spune mult prea devreme. Daca analizam jocul, se poate spune meritat. Daca analizam contextul general, se poate spune ca este doar o etapa in drumul lor ce, e adevarat, difera destul de mult fata de altele.

Realitatea hartiei indica sec faptul ca fata de alti ani juniorii nostri joaca din ce in ce mai tarziu juniori sau de cele mai multe ori ignora acest segment din dorinta acerba de a ajunge la seniorat.?Acest lucru o spun clasamentele, iar mai tarziu experienta jucatorilor. Clasamentul mondial la junioare e dominat de o rusoaica de 16 ani, in timp ce noi la 18 ani avem o singura sportiva in prima 100, iar la baieti in sfarsit avem 2. Putin, prea putin pentru pretentiile noastre si cu atat mai mult pentru ca de jucat se joaca … ?ce insa?

Exista insa o concluzie: pe undeva, a juca la juniori cand si cum trebuie are un scop bine definit. Martori sunt juniorii ce au trecut de aceasta etapa si acum sunt in circuitul mare, la varste fragede, gata sa domine.

In acest context juniorii au pierdut la acest turneu pregatitor Australian Open-ului de juniori 2011 de la adversari cu clasamente apropriate (baieti ITF, fete WTA), unii ?dintre ei mai mici ca si varsta. In cele mai multe cazuri cadrul general i-a doborat mult prea devreme, ambitiile si visele de acasa fiind spulberate de imposibilitatea practicarii unui joc pe puncte. Le lipseste linistea luarii unei decizii simple datorita complexitatii ce exista in gandire. Le lipseste asumarea unei responsabilitati datorita mentalitatii ca “merge si asa si daca nu e ca mine asta e”. Le lipseste onoarea pentru ca lupta nu e a lor. Le lipseste profesionalismul pentru ca nu prea multa lume vorbeste despre el. Le lipseste realitatea care exista din pricina faptului calor li se spune mereu ca sunt cei mai buni. Le lipseste cate ceva, insa uneori este de ajuns.

Sigur ca ei vor. Sigur ca ei isi doresc. Sigur ca ei pot faca fata rigorilor. Pentru cat timp insa? Poate un set, uneori un meci. In timp ce scriu as vrea sa nu fie povesti, insa ma amagesc degeaba.

Cum sa poti faca fata cand juniorii nostrii nu fac incalzirea si nici incheierea fizica? Sa mai vorbim de cea mentala? Cum sa faci fata cand nu faci punct cu serviciu si dreapta din centrul careului la baieti? Cum sa faci fata cand mereu ne rugam sa cadem cu un adversar facil, dar noi de aflam aproape de un grand slam? Cum sa faci fata cand dupa o zi de meciuri a aparut oboseala? Cum sa faci fata cand mereu e cineva de vina? Cum sa faci fata cand mereu … se intampla ceva?

Simplu, asa cum o fac juniorii de astazi. Ai nostri.

Ramane o etapa din care au ceva de invatat. Fiecare la cate unul sau mai multe capitole. Povestea insa continua … invatamintele la fel. Rezultatele? Le asteptam sa devina mai bune, macar ca si constientizare ?a ce anume au de facut.

Cu drag,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *