“Vrei o masca? Uite una …!”
Asa am procedat la un moment dat cu o sportiva careia incepuse sa ii displaca grimasele omniprezente ale antrenorului prezent pe margine ce ii arata dizgratios ceea ce ei nu ii convenea vizual sau, mai bine spus, nu o ajuta cam cu nimic. Am cautat val-vartej o masca zambitoare ce, inca de la prima vedere, a avut efectul scontat, insa asta nu a fost destul: “va sta caraghios asa, e mai bine totusi, dar prefer sa va vad fata dvoastra” … si uite asa o realitate incepuse sa prinda contur devenind o dilema simpla la prima vedere, dar atat de greu de rezolvat.
Unui antrenor ii sta bine zambind si debordand de solutii, iar asta nu e noutate. De multe ori o faci, dar tot de atatea ori ajungi sa te manifesti contrar acestora. De ce? Din prea multe motive. De fapt nici nu conteaza de ce, analizand la rece totul se reduce la ceea ce trebuie sa dai sportivului, sportiv care cere ce? Exact zambet si solutii. In marea majoritatea, caci sunt cazuri in care si mesajele verbale sau non-verbale violente sau dure sunt folosite cu folos.
Una dintre greutatile intalnite in formarea profesionala a unui antrenor este sa aiba puterea sa zambeasca ori de cate ori are in apropriere sportivii, de fapt sa aiba puterea sa isi puna “masca” de fiecare data cand lucreaza sau asista sportivii. Fara exceptie, fara nici macar una. Caci la prima abatere sportivul o simte. Si reactioneaza pe masura. Ai insa puterea sa constientizezi ca antrenor ca schimbarea planurilor zilnice trebuie sa se cupleze sau decupleze automat in functie de ceea ce faci? Cu siguranta nu. E o lupta de adaptare continua de a reusi, dar de multe ori suprapunerea planurilor provoaca dezechilibre insurmontabile pe moment, chiar si pe viitor.
Indubitabil este ca nimic nu conteaza atunci cand sportivul te cheama. Pentru el esti un supraom, esti ceea ce are nevoie si, mai mult decat orice, el are nevoie de ceea ce il incarca. Nu il intereseaza cate probleme ai, nu-l intereseaza de ceea ce faci pentru a le rezolva … pentru el trebuie sa fii in picioare, zambind si gata de joc. Dar o poti face mereu? Nup, si de aceea exista masca. O poti cumpara sau o poti construi singur. Depinde de fiecare ce alege …
Imi e greu sa astern faptul ca poate antrenorul are si el dreptatea lui, caci niciodata el nu va putea spune asta. Ce pot spune insa e ca, in munca cu sportivii, de la un anumit nivel, fiecare dintre parteneri isi construieste o masca de care depinde multe. Si da, si sportivii isi pun cate o masca, nu la fel ca cea pe care ar trebui sa o poarte antrenorul, dar cel putin exista.
Cu drag,
Asa am procedat la un moment dat cu o sportiva careia incepuse sa ii displaca grimasele omniprezente ale antrenorului prezent pe margine ce ii arata dizgratios ceea ce ei nu ii convenea vizual sau, mai bine spus, nu o ajuta cam cu nimic. Am cautat val-vartej o masca zambitoare ce, inca de la prima vedere, a avut efectul scontat, insa asta nu a fost destul: “va sta caraghios asa, e mai bine totusi, dar prefer sa va vad fata dvoastra” … si uite asa o realitate incepuse sa prinda contur devenind o dilema simpla la prima vedere, dar atat de greu de rezolvat.
Unui antrenor ii sta bine zambind si debordand de solutii, iar asta nu e noutate. De multe ori o faci, dar tot de atatea ori ajungi sa te manifesti contrar acestora. De ce? Din prea multe motive. De fapt nici nu conteaza de ce, analizand la rece totul se reduce la ceea ce trebuie sa dai sportivului, sportiv care cere ce? Exact zambet si solutii. In marea majoritatea, caci sunt cazuri in care si mesajele verbale sau non-verbale violente sau dure sunt folosite cu folos.
Una dintre greutatile intalnite in formarea profesionala a unui antrenor este sa aiba puterea sa zambeasca ori de cate ori are in apropriere sportivii, de fapt sa aiba puterea sa isi puna “masca” de fiecare data cand lucreaza sau asista sportivii. Fara exceptie, fara nici macar una. Caci la prima abatere sportivul o simte. Si reactioneaza pe masura. Ai insa puterea sa constientizezi ca antrenor ca schimbarea planurilor zilnice trebuie sa se cupleze sau decupleze automat in functie de ceea ce faci? Cu siguranta nu. E o lupta de adaptare continua de a reusi, dar de multe ori suprapunerea planurilor provoaca dezechilibre insurmontabile pe moment, chiar si pe viitor.
Indubitabil este ca nimic nu conteaza atunci cand sportivul te cheama. Pentru el esti un supraom, esti ceea ce are nevoie si, mai mult decat orice, el are nevoie de ceea ce il incarca. Nu il intereseaza cate probleme ai, nu-l intereseaza de ceea ce faci pentru a le rezolva … pentru el trebuie sa fii in picioare, zambind si gata de joc. Dar o poti face mereu? Nup, si de aceea exista masca. O poti cumpara sau o poti construi singur. Depinde de fiecare ce alege …
Imi e greu sa astern faptul ca poate antrenorul are si el dreptatea lui, caci niciodata el nu va putea spune asta. Ce pot spune insa e ca, in munca cu sportivii, de la un anumit nivel, fiecare dintre parteneri isi construieste o masca de care depinde multe. Si da, si sportivii isi pun cate o masca, nu la fel ca cea pe care ar trebui sa o poarte antrenorul, dar cel putin exista.
Cu drag,