…lucrurilor pe care un om le face bine si a celor pe care le face gresit.
V-ati gandit vreodata sa faceti o lista a lucrurilor sau competentelor personale? Ar fi interesant de analizat dupa ce ati terminat de mazgalit pe o bucata de foaie sau ditamai blocnotes-ul ( depinde de persoana ) ceea ce ati scris voi pe foaie, apoi inmanati hieroglifele apropriatilor sa dea un feedback si apoi reluati analiza finala.
Este extraordinar cum aproape invariabil ceea CE FACI in mod personal este diferit ( intr-o anumita masura, mai mica, mai mare, mai cum vreti ) de ceea ce celalalt percepe ca ai facut. Astfel, conteaza mai putin intentia personala cat conteaza ceea ce se reuseste a se exprima. De aici este o cale lunga si anevoioasa de discutii si teze despre comunicare si bodylanguage, dar spun stop si incerc sa rezum totul catre un anume episod trait in carne si oase.
In fiecare zi credem ca putem face multe lucruri si mai ales ne propunem sa realizam lucruri bune. Facem o lista mentala cu sarcini zilnice si ne apucam de treaba, toate acestea dirijate intr-un cadru mai amplu numit perspective. Traim cu impresia falsa ca suntem buni intr-un anumit domeniu, iar cei lipsiti de modestie cred ca sunt stapanii absoluti ai cunoasterii umane. Mai sunt unii umili care recunosc ca atat de multe mai sunt de invatat si ca urmare continui, ca altfel as fi predat stafeta unui “teacher” ce reuseste performante uriase din gura cu traduceri eronate pe terenul rosiatic pacalind flagrant atat de multi pasionati de tenis cu emblema in piept: “dau bani multi pentru performante rapide!”
Pana ieri credeam ca ma pricep cat de cat macar intr-un domeniu, dar viata te aduce in ipostaze ciudate de ati demonstra contrariul. Stau si ma gandesc, chiar, daca nu cumva asta e obiectivul principal al vietii si ironic vorbind tastez linistit pentru a termina ce am inceput.
Ce poti face bine este limitat intr-un sistem pagubos, dar ceea ce de fapt reusesti sa faci bine este tradus de catre cei carora le era destinat acest sprijin pozitiv intr-un anume fel si mod. Toate bune si frumoase, dar cand primesti castane uneori te asezi linistit pe o bancuta, scoti foaia si pixul si incepi sa scrii…lista.
Daca vorbim de indiferenta, castanele sunt tratate cu…indiferenta.
Daca vorbim de rautate, castanele erau asteptate dinainte, astfel ca ele nu deranjeaza.
Dar daca vorbim de dorinta de a face bine si primesti castane din diferite motive necontrolabile pe moment, atunci castanele sunt grele, sunt dureroase, sunt nasoale.
Analizezi lista ordonata cu bune si rele, apoi ridici fruntea si traduci castanele, instantaneu continuand cu stersaturile de rigoare din lista de competente. Aproape niciodata nu adaugi cate o competenta, de extrem de multe ori stergi din ele si le trimiti la “negative”. Oricum ai da-o, nimic nu este schimbabil in sens invers.
In orice situatie exista cel putin doua solutii si ai de ales. Iar asta e un moment dat dracului. Ce urmeaza dupa e raiul si infernul, iar asta o simti dupa. Cat traim invatam din greseli, cat traim luam castane, dar sa dea naiba daca cat traim schimbam ceva totusi.
Lista se inchide intr-un final si culegi ce ai reusit. Prea multe activitati zilnice duc cateodata la colaps, iar prea multe ganduri de bine aduc dureri de cap. Asa cum spunea cineva: “prea mult bine strica” , eu am mai sters o competenta si am transferat-o.
Despre ce anume exact era vorba anume nu consider ca trebuie intrat in detaliu, dar a decide intr-o fractiune de secunda ceva este incredibil de greu. In meseria de coach totul este atat de repede transpus in bodylanguage incat intr-o fractiune de secunda risti sa dai cu bata in balta decisiv. Totul se petrece cu repeziciune si constati ca in momentul deciziei ai fost absent…si uite asa te apuca seara cu foaia in fata si reformulezi ceea ce pana nu demult considerai o competenta.
Cu drag,