Imi revin in minte din ce in ce mai mult aceste cuvinte cand stau in trafic si cate unul claxoneaza de mama focului indemnandu-ma si pe mine sa ridic palma in directia claxonului si sa incep sa devin agitat sa ma indrept catre destinatie … cat mai repede. Dar si cat mai sigur, nu?
Ma uitam zilele acestea la centrul national, printre picaturile de ploaie, la un copil si un antrenor care executau cateva teme si mereu sportivului i se striga: “Mai repede!” Lucru executat asemeni unui soldatel de catre micul tenismen, dar, parca, controlul mingiei nu exista. Mai repede, dar nu si mai sigur?
Intru la antrenament cu sportivii si unul dintre ei, din dorinta excesiva de a reusi, incepe sa grabeasca ritmul normal al punctului. Eficienta scade, mingea zboara si astfel intreb: nu trebuie sa fie si mai sigur, mai controlat?
Avem tendinta sa asociem “mai repede” cu “mai iute” si cu ” mai tare”. Toate duc in proportie marita la graba. Obtinem viteza, obtinem forta, obtinem practic ce am cerut. Dar siguranta?
De multe ori cauza principala a accidentelor este viteza excesiva. De multe ori cauza principala a greselilor in tenis este cauzata de viteza cu care se loveste mingea in neconcordanta cu “traficul” existent.
Este o tendinta moderna de a juca mingea cat mai repede, cat mai iute, cat mai devreme lovita. Asta se observa in circuitul mondial, deci ar trebui sa adaptam. Antrenorul sau parintele preia informatia si o preda sportivului care incepe sa faca eforturi sa mearga cu viteza. Claxoane, treceri pe rosu, neacordari de prioritate … si totul se duce de rapa la aparitia militianului. Sau a rezultatul la tenis. Nimic nu scapa netaxat in viata, astfel ca din dorinta de adaptare la trend apare dusmanul numit GRABA care provoaca dezechilibre.
Concomitent cu “a lovi” exista termenul de “ritm”, “constanta”, “minge in teren” sau “siguranta”. Ca altfel exista riscul ca in trafic un smecher sa inceapa sa apese pe acceleratie si … doamne fereste! E buna viteza, dar daca este si sigura!
Atsfel ca, daca tot te grabesti draga cititorule, macar grabeste-te incet. Si vei ajunge la destinatie poate mai tarziu, dar vei ajunge.
Cu drag,
Ma uitam zilele acestea la centrul national, printre picaturile de ploaie, la un copil si un antrenor care executau cateva teme si mereu sportivului i se striga: “Mai repede!” Lucru executat asemeni unui soldatel de catre micul tenismen, dar, parca, controlul mingiei nu exista. Mai repede, dar nu si mai sigur?
Intru la antrenament cu sportivii si unul dintre ei, din dorinta excesiva de a reusi, incepe sa grabeasca ritmul normal al punctului. Eficienta scade, mingea zboara si astfel intreb: nu trebuie sa fie si mai sigur, mai controlat?
Avem tendinta sa asociem “mai repede” cu “mai iute” si cu ” mai tare”. Toate duc in proportie marita la graba. Obtinem viteza, obtinem forta, obtinem practic ce am cerut. Dar siguranta?
De multe ori cauza principala a accidentelor este viteza excesiva. De multe ori cauza principala a greselilor in tenis este cauzata de viteza cu care se loveste mingea in neconcordanta cu “traficul” existent.
Este o tendinta moderna de a juca mingea cat mai repede, cat mai iute, cat mai devreme lovita. Asta se observa in circuitul mondial, deci ar trebui sa adaptam. Antrenorul sau parintele preia informatia si o preda sportivului care incepe sa faca eforturi sa mearga cu viteza. Claxoane, treceri pe rosu, neacordari de prioritate … si totul se duce de rapa la aparitia militianului. Sau a rezultatul la tenis. Nimic nu scapa netaxat in viata, astfel ca din dorinta de adaptare la trend apare dusmanul numit GRABA care provoaca dezechilibre.
Concomitent cu “a lovi” exista termenul de “ritm”, “constanta”, “minge in teren” sau “siguranta”. Ca altfel exista riscul ca in trafic un smecher sa inceapa sa apese pe acceleratie si … doamne fereste! E buna viteza, dar daca este si sigura!
Atsfel ca, daca tot te grabesti draga cititorule, macar grabeste-te incet. Si vei ajunge la destinatie poate mai tarziu, dar vei ajunge.
Cu drag,