Cel mai scurt regulament de organizare a vreunui turneu de tenis poate deveni o categorie de nominalizat in Cartea Recordurilor. Sa reglementezi insa coordonatele unui circuit de turnee in mai putin de 150 de cuvinte, cu tot cu date de contact incluse, inseamna insasi Cartea Recordurilor.
Salutam pe aceasta cale si informarea oficiala, printre randuri, a numirii unui director tehnic. O forma tacita de a impune nume in pozitii de administrare a activitatii unei comunitati. La fel si cu managerii federali. La fel si cu capitanul echipei de Cupa Federatiei.
Nu contest numele celor nominalizati. Nici pe cele ale celor ce au puterea sa nominalizeze. Deranjant e modul in care totul se intampla, fara argumente si mereu in forta. Si, de parca ar conta, fenomenul prin care memoria colectiva hiberneaza latent. Ce era blamat in mandatul Ruxandrei Dragomir e acum aplaudat zgomotos si la scena deschisa, o transformare ce sfideaza normalitatea si hraneste interesul. Bineinteles a acelorasi oameni. Ceilalti se fac ca au uitat.
E greu sa fie perceput demersul meu ca un punct de vedere si mai putin ca un atac. E la fel de greu sa privesc cum ceea ce intampla e un amalgam de opinii transpuse in practica fara un studiu sau macar o directie incat nici nu pot sa tac. Nu sunt un etalon in materie pentru a emite doctrine de urmat, dar sunt in masura sa inteleg ce se intampla. O atitudine prin care decid pentru a satisface nevoile celor ce i-au votat si tac din gura intr-un spatiu privat si totusi de utilitate publica. Asta se intampla.
Un email primit nu cu mult timp in urma continea intrebari filozofice despre deciziile luate in mandatului “doamnei” si le corela cu semnificatiile sloganului “Valoare prin tenis”. As fi curios daca mai exista aceste framantari in acest moment. Si un slogan adecvat.
Ca totusi sa fie bine ca sa nu fie rau.
Cu drag,