… se pare ca se numeste micul mare virus intern ce s-a coagulat atat de bine. Pur si simplu am o stare de bloggarit si cum am si ceva timp la dispozitie zilele acestea si am si ceva surse de inspiratie beton, mi-am zis singur: de ce sa stau?
Sofia incepe sa devina morocanoasa, friguroasa, ploioasa si din ce in ce mai neprietenoasa. Cuvantul cheie al acestor zile a fost “Nema”, un inceput-sfarsit de fraza care parca este declarat prin lege a fi folosit. “Do you have a menu?”. “Nema!” “Do you … ?” “Nema!” Am inceput sa rostesc intr-un final d-ale lor si astfel iata-ma bulgar metis pe loc:”prjeni cartofi sasarni”, “pileska file”, “sopska salat”, “sofia”, “stoickov” … ca altfel risc sa ridic nivelul frustrarii la un nivel inaintat.
Cum soare nu e, normal ca NEMA si sala de joc, asa cum spera nea Dumitrescu ( arbitrul roman de la turneu ) si normal ca NEMA antrenament tenisistic. Dar iata ca am reusit sa programam doua antrenamente de pregatire fizica adaptata la conditii, amandoua pe holurile hotelului la care stam, pentru ca bineinteles NEMA sala de sport sau ceva mic gen chichineata de facut macar stretching. Caci am fi incercat si alta varianta de deplasare catre un centru ceva de sport, dar cum v-ati obisnuit, NEMA taxi pe asta vreme. M-am molipsit de NEMA si daca mai incep sa dau si din cap ca astia, clar sun infestat cu bulgareasca, dar am toate sansele, caci ditamai saptamana ma asteapta cu bratele deschise … tot in Bulgaria! As spune si eu NEMA, dar NEMA options!
Sunt momente in care incepi sa cunosti mai bine sportivii si viceversa, sunt momente unice in care noi nomazii alternam munca necesara cu cheltuirea timpului in diferite feluri. Timpul trece repede cateodata si azi ma uitam cum vine iarna. BRRRRRRRRRRRRRRRRR ….
Ca iar incep sa intru in criticism cronic cum spune comment-ul ascultatorului vizual. Special pentru una fiinta cu gropite ce viata incepe sa i se para mai dura ca niciodata ii transmit prin intermediul butoanelor HP-ului meu mic si tare frateeee ca nimic nu e ceea ce pare uneori si viata are si capcane, astfel ca e pacat ca pana data viitoare sa nu vad gropitele ca stralucesc asa cum au facut-o in atatea dimineti de iarna, primavara,vara, toamna. Sau, doh !?! stati ca incep acuma sa povestesc intamplari nemuritoare de pe taramuri muritoare alaturi de sportivi minunati care din cand in cand scot taica niste perle de pana si gropitele amintite ar plesni de ras, si nu de alta, dar in acest moment in care scriu am una durere de ceafa de orice maseur ar face febra la degetele mijlocii.
Si cu tot respectul pentru cititor, mie mi-a placut la nebunie urmatorul videoclip intitulat simplu: “O zi obisnuita la munca … la romani!”
Preaaaaaaaaaaa tareeeeeeaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Seara buna, ca ajunge …
Cu drag,
Sofia incepe sa devina morocanoasa, friguroasa, ploioasa si din ce in ce mai neprietenoasa. Cuvantul cheie al acestor zile a fost “Nema”, un inceput-sfarsit de fraza care parca este declarat prin lege a fi folosit. “Do you have a menu?”. “Nema!” “Do you … ?” “Nema!” Am inceput sa rostesc intr-un final d-ale lor si astfel iata-ma bulgar metis pe loc:”prjeni cartofi sasarni”, “pileska file”, “sopska salat”, “sofia”, “stoickov” … ca altfel risc sa ridic nivelul frustrarii la un nivel inaintat.
Cum soare nu e, normal ca NEMA si sala de joc, asa cum spera nea Dumitrescu ( arbitrul roman de la turneu ) si normal ca NEMA antrenament tenisistic. Dar iata ca am reusit sa programam doua antrenamente de pregatire fizica adaptata la conditii, amandoua pe holurile hotelului la care stam, pentru ca bineinteles NEMA sala de sport sau ceva mic gen chichineata de facut macar stretching. Caci am fi incercat si alta varianta de deplasare catre un centru ceva de sport, dar cum v-ati obisnuit, NEMA taxi pe asta vreme. M-am molipsit de NEMA si daca mai incep sa dau si din cap ca astia, clar sun infestat cu bulgareasca, dar am toate sansele, caci ditamai saptamana ma asteapta cu bratele deschise … tot in Bulgaria! As spune si eu NEMA, dar NEMA options!
Sunt momente in care incepi sa cunosti mai bine sportivii si viceversa, sunt momente unice in care noi nomazii alternam munca necesara cu cheltuirea timpului in diferite feluri. Timpul trece repede cateodata si azi ma uitam cum vine iarna. BRRRRRRRRRRRRRRRRR ….
Ca iar incep sa intru in criticism cronic cum spune comment-ul ascultatorului vizual. Special pentru una fiinta cu gropite ce viata incepe sa i se para mai dura ca niciodata ii transmit prin intermediul butoanelor HP-ului meu mic si tare frateeee ca nimic nu e ceea ce pare uneori si viata are si capcane, astfel ca e pacat ca pana data viitoare sa nu vad gropitele ca stralucesc asa cum au facut-o in atatea dimineti de iarna, primavara,vara, toamna. Sau, doh !?! stati ca incep acuma sa povestesc intamplari nemuritoare de pe taramuri muritoare alaturi de sportivi minunati care din cand in cand scot taica niste perle de pana si gropitele amintite ar plesni de ras, si nu de alta, dar in acest moment in care scriu am una durere de ceafa de orice maseur ar face febra la degetele mijlocii.
Si cu tot respectul pentru cititor, mie mi-a placut la nebunie urmatorul videoclip intitulat simplu: “O zi obisnuita la munca … la romani!”
Preaaaaaaaaaaa tareeeeeeaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Seara buna, ca ajunge …
Cu drag,