Antrenorul …

In lumea antrenorilor de tenis, daca stai si ne asculti un pic, toti suntem imaculati intr-un asemenea mod incat ar trebui eradicati de pe piata detergentii sau produsele ce sunt concepute pentru a scoate petele negre. Ne dam cocosi ca dracul se afla in partea cealalta si incercam sa coafam intr-un fel sau altul realitatea pentru ca noi, antrenorii sa ramanem in picioare, insa sunt destule momente in care gresim.

De multe ori antrenorul denumit generic asa face lucruri bune si sprijina in momente dificile pe cei ce au apelat la serviciile lui, insa de tot atat de multe ori mai face si gafe. Unele mai mici, unele mai mari, unele … repetate .

A recunoaste cand gresesti in lumea antrenorilor este cu greu posibil si cand se face inseamna ca a fost o eroare parvenita din surse externe sau un inceput de eclipsa totala de soare care a amortit simturile. Asta e adevarul…

A recunoaste de catre parinte sau cei implicati atunci cand antrenorul a ajutat se subscrie de asemenea randurilor de mai sus …

Insa sunt si cazuri rare in care un antrenor recunoaste atunci cand greseste. Subsemnatul a gresit de multe ori si tot de atatea ori a recunoscut, ce e drept ca nu de putine ori am coafat si eu miezul problemei, dar nu pentru a cade drept si nepatat, ci pur si simplu pentru ca acela era punctul meu de vedere.

Se spune ca din greseli se invata si totul devine experienta, dar ce te faci cand nimic nu se schimba dupa fiecare greseala, desi ea fost recunoscuta? Subiectul poate devia in diferite colturi cu diferite teme din acest punct, insa eu ma opresc la unul singur.

Parintele de obicei trece granita fina dintre parinte si antrenor si de cele mai multe ori isi percepe copilul numai sub statut de sportiv. Am vorbit despre asta in trecut si este o realitate in mai toate vagaunile tenisistice ale lumii. Sunt insa si cazuri rare cand “constanta” ( antrenorul ) incepe sa isi aroge prerogative sporite, un fenomen iarasi destul de neindicat, trecand granita catre viata privata a sportivului aflat in pregatire si atentie ca nu ma refer la cei ce depasesc cu adevarat limita!!!

A cunoaste mai mult decat trebuie este un lucru benefic pentru un antrenor ce doreste eficientizarea pregatirii pentru ca asa se pot cunoaste destul de multe, dar de aici pana a incepe sa gafezi repetat este totusi o diferenta. Cunosti ca faci rau, dar parca cineva iti pune nisip in ditami creierul amortit si incepi sa repeti greseala.

A antrena este un proces placut, dar uneori sunt multe cele ce trebuie dirijate eficient. De cele mai multe ori reusesti, insa sunt mici momente in care nu.

Eu, personal, am gresit constant de-a lungul anilor, fie ele fete sau baieti aflate in pregatire cu acest aspect, dar toate au un sfarsit. Uneori inchizi ochii, tragi aer in piept adanc si mergi mai departe, uneori insa…

Cineva drag mie imi spune mereu ca “dusmanul binelui e prea binele” si stiu ca din dorinta de a sprijini mai mult gresesti, dar ce poti face? Iti atarni tinicheaua de coada si incerci sa tii capul sus …

Am scris saptamana aceasta din Bals destul de mult, insa urmeaza o perioada de drumuri lungi si anevoioase catre terenurile cu zgura din strainatate si e posibil sa existe o pauza la scris.

Maine in Bals se va juca o finala de dublu in care Andreea/Cami lupta pentru titlu, iar de sambata drumul spre medalie europeana incepe sa prinda contur, cateva din reperele viitorului apropriat al unui … antrenor.

A gresi este omeneste, dar a repeta greseala este … altceva !

Cu drag,

Succes tutoror acolo unde lupta pentru a reusi!