Alarma telefonului mobil isi face auzita prezenta din ce in ce mai mult in camera. Incerc sa ignor sunetele tipatoare, trag de timp inca cateva minute prin apasarea butonului de amanare, ma rasfoiesc rapid de cateva ori in pat si ma intind ca un pisoi lenes. Ce bine e?pentru cateva secunde linistea cufunda incaperea. Dintr-o data scenariul se repeta si acelasi zgomot sparge toata atmosfera de vis in care intrasem. Off, nu am de ales si astfel trag de mine sa ma trezesc. Suparat, deranjat, ofuscat. Degeaba totusi; eram singurul vinovat de cele intamplate, cu toate ca parca somnul fusese prea scurt; pe ascuns insa mai incerc o tentativa. Poate, poate?no way!
Cum nu am de ales, incerc sa ma pregatesc de o noua zi. Cu greu?
Aparent fara nici o legatura cu randurile de mai sus continui sa scriu? am primit la posta redactiei un feedback interesant in urma cu cateva saptamani. Cica s-a tastat un nume legat strans de un prenume intr-un tab de internet explorer. Persoana ce a realizat acest procedeu relativ simplu in zilele noastre a rasfoit atent cele expuse in mod personal de detinatorul cu drepturi depline de blog si intr-un final un pic nedumerita sau mai bine spus doritoare de clarificare de nelamurire interioara si-a exprimat intentia negru pe alb: alipirea de insiruiri de litere tastata poate exprima si altceva in afara subiectelor deviate din subtitlul postat destul de concludent intr-o limba de circulatie internationala?
Pentru mine a sunat destul de clar a adevar sau provocare! Hmm?am citit si recitit cele scrise cu atentie sporita, ce e drept de cateva ori. Am inceput o analiza interioara ce nu a durat mult prea mult. Era un adevar rostit in mod subit survenit “without warning” pe calea web-ului, dar tradus mai departe din punct de vedere personal sa spunem printr-o incapacitate temporara de dezvoltare de alte subiecte ce pot atrage ochiul cititorului doritor de nou cotidian, din mai multe motive totusi; desi blogul in general este perceput ca o pagina in care fiecare isi poate exprima liber tot felul de trairi si intamplari personale, cel putin eu am incercat exprimarea unei realitati percepute in mod propriu intr-un domeniu de activitate sportiv, focusand intreaga energie catre ceilalti si mai putin asupra omului coach.
Draga cititorule, accept si declar feedback-ul tau ca fiind obiectiv si imi rezerv dreptul de a indeplini provocarea pe viitor. Pas cu pas?
Intre timp ziua a inceput deja demult, de data aceasta dis-de-dimineata devreme. Caldura improscata in interiorul taxiului galben parca incepuse sa ma deranjeze, dar pentru putin timp pentru ca cursa se apropriase de sfarsit. Cobor alene int-un final, trezindu-ma teleportat rapid in aeronava Alitalia cu destinatia Milano, continuand la distanta de cateva ore, dupa o intoarcere spre stanga destul de brusca in zbor, cu Lisabona ce se deschisese prin intermediul geamului mic de avion desenat alb-verde in toata splendoarea ei, permitand pentru cateva secunde ca magia momentelor unice sa imi satisfaca setea de curiozitate. Tremururul avionului in plin proces de aterizare si franele asurzitoare m-au readus la realitate insa subit, fiind transferat in mod obligatoriu ca si derulare normala a evenimentelor intr-o incapere plina de covoare rulante asemeni mall-urilor bucurestene. Colectarea bagajelor in ritm constiincios devenise sport national pe moment, dar cat ai clipi din ochi alergam dupa trenul postat la linia 3 in gara centrala din Lisabona cu directia Loule, o cursa contracronometru castigata fara drept de apel in ultimul moment de factorul uman.
Ziua incepuse procesul de predare a stafetei surorii nocturne cand destinatia primara din circuitul portughez planificat cu cateva saptamani inainte era atinsa: Vale do Lobo. Un orasel-statiune destul de cochet conceput unde la tot pasul gasesti verdeata, gauri albe & minimasinute “buggie” & denivelari specifice sportului destul de excentric pe meleagurile nostre numit totusi golf, cateva restaurate aproape de plaja, un supermarket, un resort ce inglobeaza principalele institutii locale si o gramada de casute de vacanta ce isi asteapta turisitii cu bratele deschise. Aerul curat, linistea omniprezenta, verdeata cat cuprinzi cu ochii, oamenii calzi si cunoscatori de limba engleza in marea lor majoritate sunt elemente ce se regasesc constant departe de locul numit “acasa” , camin atat de drag parasit oarecum dis de dimineata devreme.
Scriu si exprim semnale decodate de propria persoana din aceste meleaguri simple, departe de viesparul bucurestean, aglomeratia infernala si sistemul defectous in care suntem obisnuiti sa respiram realitatea atat de obscura ce ne inunda interiorul tuturor. Realitatea insa este alta?cu totul alta.
Blogging from Portugal,
Cu drag,
Cum nu am de ales, incerc sa ma pregatesc de o noua zi. Cu greu?
Aparent fara nici o legatura cu randurile de mai sus continui sa scriu? am primit la posta redactiei un feedback interesant in urma cu cateva saptamani. Cica s-a tastat un nume legat strans de un prenume intr-un tab de internet explorer. Persoana ce a realizat acest procedeu relativ simplu in zilele noastre a rasfoit atent cele expuse in mod personal de detinatorul cu drepturi depline de blog si intr-un final un pic nedumerita sau mai bine spus doritoare de clarificare de nelamurire interioara si-a exprimat intentia negru pe alb: alipirea de insiruiri de litere tastata poate exprima si altceva in afara subiectelor deviate din subtitlul postat destul de concludent intr-o limba de circulatie internationala?
Pentru mine a sunat destul de clar a adevar sau provocare! Hmm?am citit si recitit cele scrise cu atentie sporita, ce e drept de cateva ori. Am inceput o analiza interioara ce nu a durat mult prea mult. Era un adevar rostit in mod subit survenit “without warning” pe calea web-ului, dar tradus mai departe din punct de vedere personal sa spunem printr-o incapacitate temporara de dezvoltare de alte subiecte ce pot atrage ochiul cititorului doritor de nou cotidian, din mai multe motive totusi; desi blogul in general este perceput ca o pagina in care fiecare isi poate exprima liber tot felul de trairi si intamplari personale, cel putin eu am incercat exprimarea unei realitati percepute in mod propriu intr-un domeniu de activitate sportiv, focusand intreaga energie catre ceilalti si mai putin asupra omului coach.
Draga cititorule, accept si declar feedback-ul tau ca fiind obiectiv si imi rezerv dreptul de a indeplini provocarea pe viitor. Pas cu pas?
Intre timp ziua a inceput deja demult, de data aceasta dis-de-dimineata devreme. Caldura improscata in interiorul taxiului galben parca incepuse sa ma deranjeze, dar pentru putin timp pentru ca cursa se apropriase de sfarsit. Cobor alene int-un final, trezindu-ma teleportat rapid in aeronava Alitalia cu destinatia Milano, continuand la distanta de cateva ore, dupa o intoarcere spre stanga destul de brusca in zbor, cu Lisabona ce se deschisese prin intermediul geamului mic de avion desenat alb-verde in toata splendoarea ei, permitand pentru cateva secunde ca magia momentelor unice sa imi satisfaca setea de curiozitate. Tremururul avionului in plin proces de aterizare si franele asurzitoare m-au readus la realitate insa subit, fiind transferat in mod obligatoriu ca si derulare normala a evenimentelor intr-o incapere plina de covoare rulante asemeni mall-urilor bucurestene. Colectarea bagajelor in ritm constiincios devenise sport national pe moment, dar cat ai clipi din ochi alergam dupa trenul postat la linia 3 in gara centrala din Lisabona cu directia Loule, o cursa contracronometru castigata fara drept de apel in ultimul moment de factorul uman.
Ziua incepuse procesul de predare a stafetei surorii nocturne cand destinatia primara din circuitul portughez planificat cu cateva saptamani inainte era atinsa: Vale do Lobo. Un orasel-statiune destul de cochet conceput unde la tot pasul gasesti verdeata, gauri albe & minimasinute “buggie” & denivelari specifice sportului destul de excentric pe meleagurile nostre numit totusi golf, cateva restaurate aproape de plaja, un supermarket, un resort ce inglobeaza principalele institutii locale si o gramada de casute de vacanta ce isi asteapta turisitii cu bratele deschise. Aerul curat, linistea omniprezenta, verdeata cat cuprinzi cu ochii, oamenii calzi si cunoscatori de limba engleza in marea lor majoritate sunt elemente ce se regasesc constant departe de locul numit “acasa” , camin atat de drag parasit oarecum dis de dimineata devreme.
Scriu si exprim semnale decodate de propria persoana din aceste meleaguri simple, departe de viesparul bucurestean, aglomeratia infernala si sistemul defectous in care suntem obisnuiti sa respiram realitatea atat de obscura ce ne inunda interiorul tuturor. Realitatea insa este alta?cu totul alta.
Blogging from Portugal,
Cu drag,