Daca nu pana cu mult timp inainte anul ce tocmai se pregateste sa se termine parea a fi unul implinit, luna cadourilor s-a transformat intr-o numaratoare inversa pentru mine, s-a transformat intr-o luna a despartirilor. Se intampla uneori si astfel de situatii neprevazute, dar pe unele nu reusesc a le intelege. Daca inceputul lunii a fost destul de greu, se pare ca surprizele negative se incapataneaza sa rasara in continuare.

Viata de antrenor este una simpla si se desfasoara dupa reguli simple. Sunt insa lucruri pe care viata ti le rezerva si pe care facultatea de profil omita sa ti le spuna, dar nici nu cred ca are cum sa o faca, sunt atat de multe…

Intr-o zi de luni, in mijloc de decembrie, o colaborare cu un sportiv a luat sfarsit. Nu este o noutate un astfel de eveniment, se intampla mereu in lumea noastra ca o colaborare sa se incheie din anumite motive. Scriu insa despre asta pentru ca sportivul este unul din oamenii care m-a marcat cu felul lui de a fi si m-a uimit cu imensa paleta de solutii pe care le are la dispozitie, atat in viata privata cat si pe terenul de tenis. Motivele, amanuntele, toate lucrurile ce au condus la aceasta decizie sunt neinsemnate. Adevarul este ca de fiecare data undeva la mijloc…

Drumul se bifurca dintr-o data, iar fiecare dintre noi e nevoit sa isi croiasca propriul drum. Inapoi stim ce a fost. Inainte vom afla.

Draga sportivule, eu iti multumesc pentru cuvintele pe care mi le-ai adresat in aceasta zi de luni trista. Ai avut capul sus si ai spus ce ai simtit, ai avut onoare si nu ai incercat sa invinovatesti pe cineva.

In aceasta perioda dificila prin care treci, se pare ca nu tocmai un astfel de cadou asteptai din partea mea. Imprejurarile, incapatanarea, lipsa de comunicare a noastra celor din jurul tau te-au prins la mijloc. Regret cele intamplate, dar viata merge inainte.

Iti doresc sa reusesti!

Cu drag,