Categories
Invitati si raspunsuri

… punct. Si de la capat!

?punct.

Si sper ca de la capat?

Imi e greu sa scriu, numai? ganduri, amintiri, emotii si ascult aceeasi ?melodie la nesfarsit.

E greu, un moment greu dar eu cred ca e firesc si ca trebuie trait asa cum este. Imi plac emotiile si trairile puternice si pot spune ca am avut parte de ele azi.

Am incheiat un capitol pentru mine, o generatie. A venit momentul care stiam ca va veni candva dar aproape ca nu m-am gandit niciodata la el. A fost alegerea mea punand in balanta binele sportivilor.

Acum doua zile am dat mana cu unul si astazi cu celalalt. Capitolul s-a incheiat cu Campionatul National, turneu de obiectiv si capat de linie in stagiul de pregatire.

De astazi drumurile noastre s-au despartit, fiecare isi urmeaza cursul vietii asa cum e normal, insa nu am putut fi indiferent, am simtit nevoia sa scriu. Imi vin in cap numai amintiri, turnee, antrenamente si uneori probleme personale ale lor alaturi de care am fost: pe niciunul din ei nu l-am suportat la inceput, treptat ne-am apropit tot mai mult pana am devenit echipa. Ma uit in urma si zambesc pentru tot ce au facut sau mi-au facut si mi-e dor sa le mai traiesc odata desi uneori ma scoteau din minti: mi-au dat tot cosul de mingi peste gard, au dormit la mine in masina, la sign-in nu aveau vizele medicale, cantau cu mine in masina cand mergeam in turneu, i-am scos noaptea la pregatire fizica, au invatat sa spele haine, mi-au plans in brate, am facut antrenament in parcarea autostrazii, meciuri terminate noaptea la 12 apoi cautam mancare si nu gaseam, antrenamente foarte matinale la care le dateam micul dejun pe teren, baie in mare, turnee castigate, meciuri grele la care i-am ?carat? de pe margine pana la victorie, certuri pe teren, meciuri intre ei doi cu tensiuni si orgolii, telefoane la 12 noaptea, impacari si certuri, drumuri lungi cu masina, sedinte su parintii, l-am dat cheia de la masina sa ia geanta si ei mi-au mancat biscuitii din portbagaj pe ascuns, campionate nationale individuale si pe echipe, schimbau hainele intre ei la meciuri, cupe, trofee, medalii, dezamagiri si bucurii.

Si pentru toate astea si multe altele, eu va spun: MULTUMESC!

Urmeaza alta generatie de sportivi pentru mine de care sper sa am grija asa cum am avut de voi.

Imi doresc sa va amintiti de mine!

Cu drag si multumiri!

Stefan Mocanu

antrenor

Categories
Invitati si raspunsuri

Cate popoare am cucerit noi?

Doua meciuri grele, odata obosit, altadata adversar puternic. Am fost un sprijin pentru el, sportivul, juniorul. Ma cauta cu privirea si am fost promt mereu in sustinerea lui.

Intrun moment de tensiune a cedat. S-a uitat la mine lung si am strigat ?Hai ca poti! Lupta!?

Imediat ce a schimbat privirea de la mine m-am intrebat in gand: cate lupte de cucerire am dus noi ca popor in istorie? Raspunsul nu mi-a placut, si am simtit ce va urma?.

Mereu am stat si ne-am multumit cu ce avem in tara. Mereu doar ne-am aparat. Mereu doar ne-am aliat cu altii si am stat in randul doi al deciziilor. Niciodata nu am dus lupta de cucerire.

Nu e un repros la adresa inaintasilor nostri pe care ii consider in continuare eroi, ci doar o concluzie.

Poate ca e ceva genetic, o gena dominanta ce inca se mai gaseste printre unii dintre noi si care va deveni recesiva peste inca alte cateva generatii.

Nu pot spune ca juniorul meu a fost mereu asa. Il cred un ?cuceritor? pentru ca a si demonstrat-o chiar inainte de aceste meciuri si o va face si in continuare.

A fost doar un gand fulger si atat.

Stefan Mocanu,
Antrenor

Categories
Invitati si raspunsuri

Cu racheta intr-o mana si cu apa in cealalta

Asa intra unii sportivi la meci. Desi nu e recomandat, este o imagine placuta. A urmat apoi, dupa cateva game-uri, si prosopul si inca o sticla cu apa. Finalul meciului a fost de partea lui.

Geanta cu care intra un jucator la meci trebuie sa contina multe altele in afara de rachete, totusi uneori, acceptam si o astfel prezenta pe teren.

Cand ii vad intrind asa la meci imi imaginez un luptator care pleaca intr-o batalie si are cu el strictul necesar: ceva de mancare si arma.

Sportivul inconstient intra asa pe teren si astfel isi dezvaluie simplitatea caracterului si a gandirii, scopul lui e unul singur: intru, joc si plec.

Uneori si increderea castigata din turneele jucate precum si experienta competitionala ii fac pe unii sportivi sa fie mai relaxati la meciurile oficiale si sa se prezinte astfel.

Din alt punct de vedere, cel al impactului vizual in fata adversarului, un astfel de jucator isi arata increderea in sansele sale si nu are nevoie decat de o racheta pentru a realiza un meci bun deoarece detine toate ?solutiile? precum si controlul asupra jocului ce va urma.

O alta situatie cand se intampla sa intre astfel un sportiv pe teren este atunci cand ambii jucatori se cunosc foarte bine si intre ei exista si o relatie de prietenie, ii vezi frecvent vorbind cand schimba terenul in meci sau isi imprumuta unul altuia apa sau rachetele.

In timp maturitatea isi va spune cuvantul ??.. sper!

Stefan Mocanu
Antrenor

Categories
Invitati si raspunsuri

Campionul de antrenament

?Campionul? este acel sportiv care a castigat finala unui turneu.

?Antrenamentul? este evenimentul sportiv ce sta la baza pregatirii.

Frecvent auzim pe marginea terenului ?ne pregatim ca sa mergem la turnee?, oare insa aceasta fraza e corect formulata din punctul de vedere al formarii sportivului?

Da, este corect formulata, daca ne gandim la copii de minitenis si de initiere, unde scopul antrenorilor este acela de a lansa cat mai multi copii in sistemul competitional. Insa formularea aceasta ramane in mintea antrenorului iar copiilor si parintilor le este prezentata sub o alta forma, alte cuvinte, dar acesta este alt subiect de discutie.

Odata intrati in competitii, dam piept cu diferiti adversari, diferite stiluri de joc, emotii, sentimente si inevitabil apar carentele in jocul fiecaruia.

Ce urmeaza dupa un turneu? Antrenamente ce au la baza analiza jocului din meciul official pentru a fi mai valorosi si mai eficienti in anumite situatii.

Deci, ajungem sa spunem ?merg la turnee ca sa ma antrenez?.

Aici avem alta polemica: raportul competitiilor si al antrenamentelor. Raportul intre cele doua este diferit in functie de varsta sportivului si de la 1 turneu la 4 saptamani de pregatire la 10 ani,? ajungem ca la juniorat sa avem 3 turnee si 1 saptamana de pregatire si poate chiar 4-5 turnee in cazul circuitelor care au ca finalitate un turneu de grad superior.

Insa pentru majoritatea sportivilor de 14-16 ani raportul poate fi de 1-1, 1-2 in favoarea turneelor sau 2-2.

Ce ne facem cand raportul este de 1-4 in favoarea antrenamentelor?

Ce pregatim?

Pregatim sportivul sa fie mai evicient in comparatie cu turneul anterior.

Cat pregatim?

3- 4 saptamani. E cam mult?

Ajungem ca la final de an sa avem 12-13 turnee jucate. In perioada dintre turnee ajungem sa uitam ce am jucat la meciul anterior, precum si emotiile si sentimentele ce le-am incercat dar si atmosfera competitionala, intervine monotonia de antrenament si inevitabil plafonarea. Iar informatiile transmise de catre antrenor precum si eficientizarea jocului prin pregatire individualizata ar trebui sa aiba aplicatie imediata (ma refer la meciul de antrenament si meciul oficial).

Si totusi intr-un turneu strangem cateva informatii pe care le prelucram si le?aplicam in antrenamente sub forma de tehnica sau tactica intr-un interval de 1-2 saptamani. Dar in restul de 1-2 saptamani ramase pana la turneul urmator, ce facem? Ne plictisim si intervine uzura, monotonia de care vorbeam mai sus.

Alt lucru important este increderea pe care o am dupa un maci castigat sau un turneu bun. Ce fac cu ea? O las sa moara la antrenament? Nu, o folosesc in turneul urmator, daca perioada nu este prea mare.

La turneu am avut emotii, am avut sentimente specifice competitiei, am jucat sub presiune sau am jucat cu incredere pentru ca scorul mergea in favoarea mea. Sunt doar cateva exemple din trairile sportivilor din meciurile oficiale. O perioada scurta intre turnee imi ofera sansa de a ma cali si ?de a gasi solutii? (vorba cuiva) la situatiile intalnite in meci. O perioada lunga intre turnee ma face sa uit ce am trait si ce am avut de ales sau solutiile eficiente sau ineficiente pe care le-am ales. Ma face sa pierd antrenamentul mental capatat in situatii de stress, se pierde atmosfera competitionala.

Astfel, in situatia in care pastram raportul de 1-3 sau 1-4 in favoarea antrenamentelor, avem sanse mari sa ajungem sa pierdem toate informatiile acumulate in turneu si ne vom prezenta mereu ca la primul turneu din viata, mereu cu emotii intense, stress coplesitor, nu se cunosc adversarii, iar jocul meu este ineficient.

Concluzie!

Arbitrul ce noteaza? Cat de mult fac antrenament sau scorul din competitie?

Stefan Mocanu,
Antrenor