… cu fiecare teapa poti contribui decisiv la formarea unui sportiv.
Si plecam tiptil de la sistem. Cel cu punga de impartit imparte aleatoriu dupa regula de trei simpla: trei lui si una mie si te trezesti ca in gradina esti mai sarac decat ai fi crezut in timp ce sefu e din ce in ce mai prosper. Care sefu nene? Avem sef in sectorul bugetar? Numarul e singura diferenta din pacate: nu e unul, sunt mai multi …
Trecem ca TGV-ul prin problema si coboram rapid la mijloace existentiale comune de supravietuire in randul mojicilor. Comuniunea sportiv-antrenor in tenis este intretinta de un guru care suporta spiritual chletuielile de cuplaj informational pana in momentul in care o cometa loveste scafarlia atot-tepuitoare si declanseaza ancestral procedul numit teapa.
Continuam pelerinajul schilodit de frustrari prostesti si ajungem sa servim masa, ca toti oamenii care au necesitati zilnice. Nenica, intoarcem capul si parca nimeni nu vine sa ne serveasca, apoi constatam ca chiar chelnerul suntem noi din moment ce fata de masa seamana izbitor de mult cu ce am cumparat pentru uz personal nu de mult dintr-un magazin universal gen supermarket si intr-un final adormim cu matele chiorlaind de foame. Teapa frate, ce vrei …
Am plecat de la sistem si am ajuns la nevoi zilnice, un drum inerent aparut in cotidianul soparlelor umane. Antrenorii gresesc cu multe, sportivii gresesc cu multe, dar amandoi au dreptul la drepturi. Cand stabilesti ceva indeplineste, cand nu iti mai convine opreste, dar gandeste ca in urma ta trebuie sa lasi curatenie.
Nu da teapa frate ca deschizi un lant care undeva, pe cineva, va rani. Asta doresti?
O cumpana a trecut cu cateva ore in urma, iar viitorul va decide rostul ei. Odata cu ea si felul de a pune problema, de a spune ceea ce doare. Direct. Simplu. In fata. Sau pe blog.
Am ezitat sa o fac acum ceva zile din mai multe motive, dar mai jos aveti un articol: “Tepari si tepuiti” in care lipsesc numele. Va spun eu: Tepuiti – Oni si o mica parte Ovi, Tepar – DL Coman, tatal sportivului Robert Coman.
Suport consecintele a ceea ce va urma, dar ajunge parca cu asa ceva …
Cu drag,
Si plecam tiptil de la sistem. Cel cu punga de impartit imparte aleatoriu dupa regula de trei simpla: trei lui si una mie si te trezesti ca in gradina esti mai sarac decat ai fi crezut in timp ce sefu e din ce in ce mai prosper. Care sefu nene? Avem sef in sectorul bugetar? Numarul e singura diferenta din pacate: nu e unul, sunt mai multi …
Trecem ca TGV-ul prin problema si coboram rapid la mijloace existentiale comune de supravietuire in randul mojicilor. Comuniunea sportiv-antrenor in tenis este intretinta de un guru care suporta spiritual chletuielile de cuplaj informational pana in momentul in care o cometa loveste scafarlia atot-tepuitoare si declanseaza ancestral procedul numit teapa.
Continuam pelerinajul schilodit de frustrari prostesti si ajungem sa servim masa, ca toti oamenii care au necesitati zilnice. Nenica, intoarcem capul si parca nimeni nu vine sa ne serveasca, apoi constatam ca chiar chelnerul suntem noi din moment ce fata de masa seamana izbitor de mult cu ce am cumparat pentru uz personal nu de mult dintr-un magazin universal gen supermarket si intr-un final adormim cu matele chiorlaind de foame. Teapa frate, ce vrei …
Am plecat de la sistem si am ajuns la nevoi zilnice, un drum inerent aparut in cotidianul soparlelor umane. Antrenorii gresesc cu multe, sportivii gresesc cu multe, dar amandoi au dreptul la drepturi. Cand stabilesti ceva indeplineste, cand nu iti mai convine opreste, dar gandeste ca in urma ta trebuie sa lasi curatenie.
Nu da teapa frate ca deschizi un lant care undeva, pe cineva, va rani. Asta doresti?
O cumpana a trecut cu cateva ore in urma, iar viitorul va decide rostul ei. Odata cu ea si felul de a pune problema, de a spune ceea ce doare. Direct. Simplu. In fata. Sau pe blog.
Am ezitat sa o fac acum ceva zile din mai multe motive, dar mai jos aveti un articol: “Tepari si tepuiti” in care lipsesc numele. Va spun eu: Tepuiti – Oni si o mica parte Ovi, Tepar – DL Coman, tatal sportivului Robert Coman.
Suport consecintele a ceea ce va urma, dar ajunge parca cu asa ceva …
Cu drag,