Back again as putea spune dupa ceva pauza in care am amortit si nu am mai scris, dar multe apar cateodata la lumina zilei incat nici noaptea nu mi-a mai fost aliat de nadejde. Un final de saptamana si o continuare pana azi asemeni un carusel comic ce in fiecare zi a avansat inainte cu un slogan neclintit: target coach? , lucruri ce au consumat energie irecuperabila si au transformat materia cenusie personala in progres anevoios de dezvoltare. Cred. Sau sper. Ca e asa.
Ce nevoi are un sportiv de la un moment dat? De multe, printre care si de un antrenor. Bun, bineinteles. Care sa stie, care sa se ocupe, care sa fie alaturi, care sa se potriveasca … si care sa traiasca in continuare pe o perioada determinata sau nu alaturi de sportiv visul. In turnee, in vagauni tenisistice, in avioane, pe trenuri, in camarute de hotel, pensiuni, in Europa, Australia, America, day by day …
Blamam in fiecare zi antrenorii ca sunt toti “o apa si un pamant”, dar ii racolam la propriu in functie de interesul programat in echipa familiala, alegem unul si il despartim de grupul amintit declarandu-l cel mai tare antrenor din cati a avut odrasla. Pana bate vantu si schimba macazu’. Ideea e ca antrenoru presteaza servicii, iar sportivul este cel ce alege. O piata concurentiala benefica care de putine ori e fentata de cate unu mai abil in texte, dar care in genere stratifica liniar calitatea serviciilor oferite de antrenor ca si prestator de servicii.
Cum ar fi sa fie invers? Antrenoru’ sa aleaga cu cine lucreaza si rolurile sa fie oarecum usor schimbate? Se intampla si asa si destul de mult de la un anumit nivel, insa nu as vrea sa intru in detalii. Am fost poate mai acid in unele articole, in unele suspicios spre tendentios, in altele critic irascibil la adresa mai multor colegi, persoane din tenis, sistem etc., dar a parca a afisa o moaca de prieten la catarama cu cei ce mai si gresesc ( ca fiecare de altfel ) nu am putut realiza practic. Si nici teoretic.
Who do I need? este o intrebare reala a sportivului. Ce sa ii raspund? Ca toti suntem “o apa si un pamant” care provoaca numai si numai probleme, niste loseri cu drept de a munci fara a cere, niste parteneri cu obligatii si fara drepturi, niste neica oarecare cu responsabilitati dar fara control. Rar si foarte rar mai facem si cate un bine. Ma rog, si ala mic …
I need u! vine returul … Si incep framantarile trecutului sa bantuie stafia prezentului. Ce e mai greu sa spui in acest moment: DA sau NU? Daca spui DA vei fi pus la zid ca ai stricat inca un drum de sportiv, daca spui NU vei fi pus la zid ca nu ai ajutat.
No thanks … si toate raman deoparte. E greu sa o faci totusi, dar mai bine somer calificat decat muncitor dator vreunuia. Moral. Financiar. Cum vreti voi.
Numai bine si succes,
Cu drag
Ce nevoi are un sportiv de la un moment dat? De multe, printre care si de un antrenor. Bun, bineinteles. Care sa stie, care sa se ocupe, care sa fie alaturi, care sa se potriveasca … si care sa traiasca in continuare pe o perioada determinata sau nu alaturi de sportiv visul. In turnee, in vagauni tenisistice, in avioane, pe trenuri, in camarute de hotel, pensiuni, in Europa, Australia, America, day by day …
Blamam in fiecare zi antrenorii ca sunt toti “o apa si un pamant”, dar ii racolam la propriu in functie de interesul programat in echipa familiala, alegem unul si il despartim de grupul amintit declarandu-l cel mai tare antrenor din cati a avut odrasla. Pana bate vantu si schimba macazu’. Ideea e ca antrenoru presteaza servicii, iar sportivul este cel ce alege. O piata concurentiala benefica care de putine ori e fentata de cate unu mai abil in texte, dar care in genere stratifica liniar calitatea serviciilor oferite de antrenor ca si prestator de servicii.
Cum ar fi sa fie invers? Antrenoru’ sa aleaga cu cine lucreaza si rolurile sa fie oarecum usor schimbate? Se intampla si asa si destul de mult de la un anumit nivel, insa nu as vrea sa intru in detalii. Am fost poate mai acid in unele articole, in unele suspicios spre tendentios, in altele critic irascibil la adresa mai multor colegi, persoane din tenis, sistem etc., dar a parca a afisa o moaca de prieten la catarama cu cei ce mai si gresesc ( ca fiecare de altfel ) nu am putut realiza practic. Si nici teoretic.
Who do I need? este o intrebare reala a sportivului. Ce sa ii raspund? Ca toti suntem “o apa si un pamant” care provoaca numai si numai probleme, niste loseri cu drept de a munci fara a cere, niste parteneri cu obligatii si fara drepturi, niste neica oarecare cu responsabilitati dar fara control. Rar si foarte rar mai facem si cate un bine. Ma rog, si ala mic …
I need u! vine returul … Si incep framantarile trecutului sa bantuie stafia prezentului. Ce e mai greu sa spui in acest moment: DA sau NU? Daca spui DA vei fi pus la zid ca ai stricat inca un drum de sportiv, daca spui NU vei fi pus la zid ca nu ai ajutat.
No thanks … si toate raman deoparte. E greu sa o faci totusi, dar mai bine somer calificat decat muncitor dator vreunuia. Moral. Financiar. Cum vreti voi.
Numai bine si succes,
Cu drag