V-ati intrebat vreodata de ce dorim ceva si alegem intr-un final altceva?
E aproape paradoxal faptul cum de cele mai multe ori dorim de exemplu un anume fel de bluza si ne trezim iesiti din magazin cu un altfel de tricou, zambind bucurosi de ironia sortii ca si cum asa a fost sa fie. Cum acelasi tipic se intampla in mai toate domeniile de activitate in care dorim ceva si intr-un final ne multumim cu altceva, trag atipic de stilou si remarc intoarcerile in timp ale birocratismului neaos. In sport.
Citesc ca australienii dezvolta programe constante in ale tenisului “training”, americanii torpileaza PDA-urile cu tot felul de statistici cam de pe vremea de cand inlocuiam cerneala din calimara, englezii investesc masiv in planificari computerizate … ce mai, pana si Vantu cu Patriciu baga capital in industria online. Dar nu si sportul romanesc ce si-a adus aminte ca a face catastife de hartie combinate cu energii risipite de pomana reprezinta cheia eficientei comuniste in vremuri capitaliste.
Astfel, am dorit sa evoluam, dar am ales sa involuam … cui ii pasa de sport? Poate doar celor de la GSP 🙂
Cu drag,