Nafal il invinge pa Djokovic si va juca finala la Paris, avand prima sansa la castigarea Roland Garros-ului. In urma cu cateva luni Djokovic l-a invins pe Nadal la Melbourne si a castigat Australian Open-ul.
Doua intalniri intre doi campioni ai momentului. Si doua formulari omniprezente pe care le citim, le folosim, le transmitem.
In amandoua meciurile a existat un rezultat si mai putin un invingator. Amandoua meciurile au avut in arena doi luptatori care si-au jucat sansa permanent, iar amandoi au iesit plecand capul dupa ore de incrancenare. Unul la Melbourne, celalalt la Paris.
In Melbourne Nadal a condus in setul 5, un passing usor din aproprierea fileului fiind suficient pentru a il indeparta de trofeu.
La Paris Djokovic a condus in setul 5, un vole grabit in urma caruia a atins fileul fiind suficient de a il indeparta de titlu.
Au fost momente identice, in preajma fileului, in care s-a decis invinsul.
“Meritam victoria!” a transmis Nadal dupa avansarea in finala la Paris, ancorat inca in memoriile trecutului. E prea mult spus, insa e suficient de puternic pentru a accepta ca exista o justitie divina care are grija de mentinerea unui echilibru al intamplarilor. Cel putin asa se pare ca stau lucrurile.
Eroii au fost la randul lor oameni, iar oamenii au si slabiciuni. In spatele divinitatii exista aceasta realitate palpabila.
Atat in Melbourne cat si la Paris, campionii au existat de o parte si de alta a fileului. Invingatorul insa a fost decis de partea lor umana.
Cu drag,