Nu e o necunoscuta reusita celor cateva federatii nationale de a produce sistematic jucatori de tenis, asa cum de altfel raman restul care se bucura la randul lor, dar in mod periodic.
Asa si noi. E vremea sa ne bucuram de ambitia unei generatii.
Sorana, Irina, Alexandra si Monica sunt parte a unui grup de fete ce au dat un sens muncii lor prin castigarea a cel putin un turneu WTA in proba de simplu intr-o perioada distincta de cea a Virginiei Ruzici, a Irinei Spirlea si a Ruxandrei Dragomir.
In urma cu ore si Simona li s-a alaturat lor. Nimic mai frumos de atat.
Ar fi prea mult de scris despre vremea in care generatia actuala visa la ceea ce li se intampla acum. Poate insa, la un moment dat, o vor face ele. Ar fi insa de scris ca generatia lor mai are potential uman. La fel si generatiile care vin din urma, chiar daca din pacate nu si ca numar asemanator.
In urma cu cateva ore mi-am reamintit scurt si intens ca se poate. Bravo lor! Si bravo si Ralucai fara de care generatia actuala nu primea imboldul ca se poate, cea care prin dublu a confirmat ca ambitia lor a ajuns sa culeaga roadele.
Cu drag,