Cat de bine te antrenezi este indicat de aflat candva, dar rezultatele iti confirma oarecum asteptarile. Sau nu.
Cat de mult te antrenezi este un parametru necesar de cuantificat. Probabil cat mai mult. Sau pe acolo.
Cate repetari faci zilnic de serviciu? Sau de sarituri cu coarda? Sau teste psihologice? Multe. Si tendinta e in crestere pe masura ce rezultatele cresc cu varsta.
Si unde e buba? Sau nu e nicio buba, e un trend conform cu realitatea? Ciudat ca vorbim mereu de “efort depus” si progres vizat prin “efort depus” la maximum daca se poate in vederea atingerii obiectivului stabilit: rezultate. Apoi ne suim pe cai mari si dorim performanta.
Cum acumulam “acumularile” sau mai bine zis… ce acumulam?
Hmm…
Pai acumulam o gramada…de probleme de rezolvat. Traduse simplu: oboseala. “Cat mai mult” si “cat mai bine” sa lovim, sa alergam, sa gandim. Asta da strategie.
Si cu refacerea. Cum ramane? Nu prea auzi de asa ceva in sport. E o la moda sa tragi tare pe teren ca sa reusesti. Si dupa merge un Mc Donald’s. Sau o cola. Si fara stretching dupa, ca e greu. Masaj? Vitaminizare? Termeni occidentali, nu mai enumar altii, am inteles. Dar unul e romanesc: odihna. “Cat mai multa” si “cat mai buna”. Ce spuneti de asta? Poate fi reteta succesului?
Se poate, dar nu vom afla, ca nu e timp de asa ceva. E o pierdere de timp sa te refaci, mai bine mai fac niste sprinturi, ca merge. Nimeni nu a “crapat de munca”, spune romanasul. Si culege roadele.
Care sunt acumularile? Te uti in jur si incerci sa notezi ceva palpabil. Ce observi? Exact, cat mai multi “college players”, prea plictisiti si obositi sa mai stranga pumnul pentru performanta.
Si asta doare. Ma rog, nu pe multi, dar pe mine da.
“Cat de bine te refaci ca sa acumulezi” sau “chibzuinta pentru performanta” ar fi mai potrivit. Fiecare joaca tenis, dar fiecare oboseste. Normal de altfel, dar cui ii pasa. Banul vine, copilul trebuie sa transpire, americanul face cu ochiul bucuros:”one more”!
Cu drag,