Si nu cand o spune antrenorul.
Jocul pe puncte e un alt sport. Exersezi sute de mingi lovite intr-un ritm in care nu esti nici pe departe aproape de mingiile care vin azi, pe puncte. E si vant. A si plouat. Acum bate soarele.
Joaca. Sigur, de pe margine ar functiona, din teren probabil. O minge la linie aduce arbitrul in teren. Apoi un net schimba cu totul momentumul.
Pe puncte nu o iei de la capat, dar poti incepe de unde ai ramas. E ciudat ca si mingiile totusi sunt greu de controlat.
Inveti in acelasi timp cu jucatorul ca bine este un termen relativ. Il asociezi cu victoria si il arunci cu furie cand nu iese. Sigur, tragerea la sorti conteaza si ea.
Nu joci cu adversarul, incerci insa sa faci ceva cu mingea venita de la el. Daca poti, e bine. Se vede bine de pe margine atunci cand e bine.
Dar dureaza putin. Bine e relativ, asteptarile sunt mari, mingea vine mereu inapoi. Jucatorul are mereu prima optiune, antrenorul nu poate decat sa se asigure ca pe puncte jucatorul aplica ceea ce e bine.
Cu drag