Am constatat acum cateva zile ca totusi inima tenisului romanesc nu a incetat sa bata si poate si cel mai important e ca isi dirijeaza bataile in mod constructiv pentru aprovizionarea cu energie a colosului infranat de barierele luptei pentru putere sportiva. Sau interese de tot felul. Sau suprematie media.
Si asta imi place, e un fel de refulare pozitiva venita dupa atatea si atatea contre in mocirla, un fel de victorie nepunctata de nimeni dar cu rol trainic pentru ziua de maine. A sportivului de maine mai bine zis.
Multe sunt cele de spus, punctez insa faptul ca munca ?la talpa tarii? incepe sa se ancoreze in mod eficient in stalpii de beton necesari unei fundatii trainice asa cum e tenisul, un segment la care multi dintre antrenorii ce isi desfasoara activitatea acolo au semanat energie si timp, dar cu greu au cules si roadele. Au transmis mai departe ce au putut cu ?utilajele? ce si le-au putut permite, impinsi inainte de faptul ca antrenori pot fi toti, dar nu si dascali.
Am stat de vorba de-a lungul timpului cu cei ce iniatiaza copii in tainele tenisului si am admirat simplitatea si caracterul acestora. La randul meu am trecut prin aceasta etapa undeva nu demult, abandonand-o in favoarea fratelui mai mare, performanta; acest superior asupra caruia toata lumea isi arunca intreaga energie umana si financiara pentru a reusi, uitand ca in urma lasa un ?orfan? ce maine isi va asuma la randul rolul de ?big brother?.
Bantuind cararile celor ce pun umarul acolo unde nimeni nu vede, am cautat sa stau de vorba cu ei si am cules un gust amar: pana si ei s-au imputinat la numar asemeni multor altora. Atunci cand vezi ca din urma nu vine nimic si asta nu pentru ca nu exista zacaminte, incepe sa usture treptat putin cate putin. Am gasit totusi cativa ?supravietuitori? a caror experienta de o viata isi torceau necontenit dulcea povestire. Alesesem insa demult sa nu mai fiu unul din cei ce uita unde, cand si cu cine incepe tenisul. Pentru ca pentru a straluci varful piramidei trebuie sa existe multe alte trepte pentru a sustine cat mai mult si cat ma bine intreaga structura. La baza piramidei si nu la varful ei asa cum, poate, din obisnuita, se poate intelege.
Cu siguranta mai exista inca cativa rataciti ce au in sange devotamentul pentru meserie in intreg tinutul romanesc. As fi mai bogat sufleteste sa ii pot si cunoaste, sincer sa fiu. Ii apreciez totusi din ce in ce mai mult pentru simplul fapt ca ei exista. De restul se ocupa ei.
Ce e de facut?
De vorbe suntem satuli. De fapte insa ne e al dracului de foame.
Asa se rezuma get beget nevoia de schimbare a realitatii in lumea celor ce mereu au scris si strans hartii intregi de intentii in speranta ca dupa registrul de ?intrari/iesiri? se afla totusi un om cu sufletul la tenis. Si ei au fost probabil mai multi. De ce insa mereu si mereu totul a fost dat uitarii? Nu stiu si nu e datoria mea sa caut raspunsul.
Ca atare privesc viitorul cu incredere si declar cu tarie ca sustin si apreciez proiectul Tenis 10 asa cum eu l-am luat la cunostinta in linii generale la prezentarea lui Sever Dron in colaborare cu Media Production Group, BCR si Federatia Romana de Tenis. Sustin si am incredere in special in idea de a adapta un proiect sustinut de Federatia Internationala cu cateva puncte inserate ?d-ale noastre?, puncte absolut necesare si asta personal vorbind.
DA, chiar imi place cu adevarat acest proiect exaltat la gandul ca am reusit sa adaptam ceva ce merge la toti in dauna copy-paste-ului atat de des intalnit in societatea romaneasca. Cand si daca veti citi proiectul ?Tenis Zece? si proiectul ?Tenis Ten? veti percepe si diferentele sau mai degraba adaugirile fata de draft.
Stiu insa ca e drum lung si anevoios pana la a implementa aceasta varianta viabila de invatare a tenisului printr-o noua metoda alternativa celei clasice. Nici nu trebuie sa o numiti metoda ?Sever Dron?. Numiti-o metoda voastra, numiti-o cum vreti, dar daca ati inteles idea atunci am facut un mare pas inainte. Eu unul voi merge pe ea atata timp cat cred in ea la rangul de prioritate pentru ceea ce va fi maine pe terenul de tenis.
Mai stiu ca sunt si alti antrenori implicati in acest proiect ce se straduie. Ei sunt majoritatea tineri si noutatea poate li se potriveste. Ce e mai important e ca stiu si pe altii ce au luptat pentru acest tip de metoda inca de acum ceva ani dar nu au avut sustinerea necesara pentru a o si introduce. Ei sunt majoritatea trecuti de prima tinerete cu inima mereu aproape de tenis.
Mai sunt poate si altii. Asa cum vor exista o buna perioada de timp si cei ce vor alege sa continue dupa metoda clasica.
Tuturor le multumesc pentru ca mergem inainte si progresam. Acum poate ?utilajele? pot fi altele. Voi veti alege pana la urma.
Simt cum ?la talpa tarii? dascalii inca exista si traiesc cu speranta ca totusi ei vor fi cu macar unul mai mult, suficient incat sa atraga inca cativa ochisori vii gata de a se dedica tenisului. Si asta e totusi un plus urias caci unde vine unul poate vin mai multi.
Cu drag,