Categories
Blog

Atmosfera incinsa mult prea devreme

Pentru cateva zile am facut pregatire cu copii pe terenurile de greenset din Centrul National de Tenis si totul a decurs cat se poate de bine. Mi-a ramas in minte insa remarca unui coleg: “ce rau imi pare ca nu am reusit sa imi fac un hotel pana acum la cati turisti sunt in tenis”.

Un substrat la care am ras cu pofta, apoi l-am resimtit in aerul greu ce a dominat meciurile pe echipe de la turneul din Herastrau. La un turneu de copii.

Am reusit sa vad nu foarte multe meciuri din pricina programului meu destul de incarcat, insa ce am vazut a fost suficient. Prea multa incarcatura negativa, atat in teren si mai cu seama in afara lui, incat nu dureaza mult pana o iei razna intr-o hora ce te prinde si nu te mai lasa.

Privind oarecum de la distanta, am vazut deopotriva atat de putini antrenori si atat de multe tandemuri copii-parinti ce duc tenisul la un nivel de barbarism verbal greu de imaginat. Printre ei, probabil, vor ramane si cativa copii ce pot pretinde mai mult de la acest sport, cu parere de rau adaugand ca marea lor majoritate se vor pierde cu anii. Pentru toti sunt experiente unice si vor primi momentul de analiza mult prea tarziu pentru a schimba ceva, iar asta ramane de trait pe propria piele.

Pentru mine e trist sa vad atat de putin tenis si din ce in ce mai mult nimic. Hotelul colegului de breasla nu e construit fizic, insa el exista. Din pacate, exista.

Cu drag