Criteriile de desemnare a sportivilor participanti la turneele de obiectiv ale Federatiei Romane de Tenis (de exemplu Campionatul European Individual) au suferit modificari repetate inca din ziua in care erau anuntate si pana in ziua dubutului turneului de calificare, de cele mai multe ori Campionatul National. Sigur, au fost si cazuri in care instiintarea a venit mult mai tarziu decat o cerea normalitatea – dar au trecut, pentru ca sper eu, ele s-au intamplat in trecut.
Indubitabil insa ramane amintirea clipelor sumbre in care un copil obosit isi ridica privirea intreband dupa zile de tenis nebun “el de ce nu cand criteriile spun ca da?”. Usor sa ii dai o explicatie, greu insa sa il faci sa o si inteleaga cu atat mai mult cu cat “notificarea” bate orice decizie declarata. E ca si cum i-ai fi spus ca a castigat la puncte dar a pierdut la scor.
Atunci nu intelegeam, acum poate incerc sa ii gasesc o forma incovoiata ce poate fi preluata intr-un fel. Ce inteleg eu? Ca aveam nevoie de exceptii ca sa gasim o formula viabila in care valoarea calca in picioare criteriile pentru a reusi sa indeplinim obiectivele propuse.
Inteleg, dar nu pricep, asa ca refuz sa cred ca intre criterii si valoare nu exista o linie ce nu este intrerupta in niciun moment de exceptii. Cu atat mai mult cu cat criteriile ar trebui sa reflecte valoarea. Ce inseamna insa valoarea pentru a putea stabili si criteriile?
Un sportiv indrumat sa se pregateasca in stagii de pregatire organizate de catre cluburi si suplimentate la nivelul loturilor nationale sub forma de testari. Ar putea fi un raspuns.
Un calendar intern coerent bazat pe turnee organizate sub forma unei piramide competitionale unde baza este data de numarul de sportivi activi inscrisi in turnee. Un calendar intern in care turneele de gradul 3 conduc plutonul si se insiruie sub forma de circuite ordonate unul dupa altul intr-o caravana a tenisului pentru viitor, reduse ca numar si concentrate ca participanti. Un calendar al nostru prioritar fata de cel international. Si asta ar putea fi inca un raspuns.
Corelarea pregatirii sportivilor sub forma de planuri anuale in care pregatirea este continua SI in turnee interne. Asta sigur este un raspuns ce imi clarifica mie ca exceptiile apar acolo unde sistemul este frant. Exista deci, la o analiza amanuntita, solutii. Tot la fel si mult pana se vor intelege.
Pana una alta nu vor mai fi exceptii. Nu pentru ca s-au gasit parghiile valorii, ci pentru ca atunci cand stabilesti criterii inseamna ca ai de onorat o decizie. Restul vine de la sine atunci cand se va intelege ca exista solutii. Trebuie insa si multa vointa pentru a pune in practica, caci ca “primarii?sunt multi si ei?sunt peste tot”.
Cu drag,