Citeam deunazi un articol despre fantasticele lupte ce se dau ?n aceste zile pe zgura ro?ie de la Roland Garros. Nu despre luptele dintre sportivi ci despre cele interioare ale unui juc?tor atunci c?nd intr? ?pe teren pentru un meci care nu se deosebe?te cu nimic de un altul jucat ?n oriunde alt? parte a lumii.
Citeam despre Dimitrov ?n meciul cu Gasquet ?i Murray ?n cel cu Nieminen iar autorul afirma c? ceea ce ?i mai ?inea ?n teren pe bulgar ?i pe sco?ian, am?ndoi accidenta?i, era miracolul ce s-ar putea produce r?m?n?nd ?n joc, miracol care s? faca s? le treac? durerile unor crampe musculare ce ?i tranformaser? ?n pierzatori siguri.
Articolul, bine ticluit dealtminteri, face ?nsa o mica eroare ?n aprecierea motiva?iilor pe care un jucator le are atunci c?nd intr? pe teren. Este o eroare pe care o fac ?i mul?i juc?tori, de aici sau de aiurea. Eroarea const?? ?n faptul c? motiva?ia unui sportiv care intr? pe teren nu este acela de a se ?nt?mpla miracole ?n calea lui spre victorie ci acela de a lupta, indiferent de condi?ii, pentru a demonstra c? este mai bine pregatit dec?t adversarul sau.
Faptul c? joac? sim?ind durere la fiecare mi?care nu este dec?t un semnal c? el este pregatit s? dea totul pe teren pentru c? pur ?i simplu a?a este el antrenat. To?i se g?ndesc la victorie dar pu?ini se g?ndesc ?i la lupt?. Aici este diferen?a dintre cei care joac? tenis si juc?torii de tenis.
Paul Bozdog,
Antrenor