Categories
Blog

Cu greu inainte, dar macar nu stam …

Cam acesta e peisajul imbietor ce-l respiram pana la putrefactie zilnic. Strangem din pumn, dinti si partea dorsala pentru a izbuti milimetric un pas inainte pentru omenire … si stop, restul il stiti.
Ma frapeaza uneori cate ceva, ca de exemplu: in sambata pastilor ma plimbam cu bicicleta pe trotuar, la un moment dat ma opresc si constat perplex cum trei oameni vroiau sa traverseze pe zebra in mod regulamentar in timp ce un nene cu un cielo si sapca pe cap nu ii lasa. Ei si? Partea halucinanta e ca nenea opreste masina in mijlocul trecerii de pietoni, deschide usa si sare la bataie!!! Mai poti spune ceva? Cu siguranta nu, cu atat mai mult cu cat pe bancheta din spate a masinii era si un copil ce probabil a invatat pe loc ca scandalul si violenta rezolva situatiile conflictuale. Despre cine are partea de vina si restul probabil a avut grija taticul scandalagiu sa coafeze dupa !?
Am continuat sa pedalez, buimacit mental si oripilat vizual cotrobaind in stanga si in dreapta dupa alte anomalii. Am pierdut contactul cu normalitatea instantaneu intrand intr-o lume sculptata de vicii. “Coach, cred ca noi romanii ne uram atat de mult!” si capacul a fost pus, inghesuind simbolic de simplu nuantele unei mentalitati de popor smecher in lupta cu fratele lui mai slab pe scara sociala. Mai e de mirare ca cei stau la panda la hotare arata cu degetul si inoculeaza venin? Singurul dusman e din interior, asa cum a fost, este si va fi pentru o natie hapsana dupa barfa, scandal si orgolii prostesti.
Cu greu putem spune ca mergem inainte, dar macar nu stam pe loc. Singura diferenta de optica ar fi daca nu cumva mergem in sens opus. Dar ce rost are sa scuipam impotriva vantului ?
Cu drag,