… sunt si vor fi nucleele de baza ale tenisului nostru scump atat la vedere cat si la substrat, un motto auzit in soapta din in ce in ce mai mult pe la colturile dreptunghiului rosiatic. Tenisul isi traieste nostalgia vremurilor de odinioara si se incapataneaza sa isi continue nepasarea inainte fara a schita vreun gest contradictoriu, accelerand cu greutate spre o directie aparte.
Unde sunt echipele?
Niciunde si peste tot, raspunsuri alambicate ce starnesc contrariul realitatii zilei de azi. Traiesc in virtutea inertiei sub forma unor campionate nationale abandonate, competitii singulare ce intregesc litera cu litera titlul acestui articol. Si cam atat.
Dar tenisul se joaca in doi, probabil uneori si de aceeasi parte a fileului. Nu e usor sa faci diferenta, dar atunci cand reusesti culegi ceva mai mult decat un simplu “unu”: o echipa. Ai mereu nevoie de ea, caci altfel cum ai mai putea juca? Simplu … doar la simplu. Si viata merge inainte.
As indrazni prea mult sa sugerez nuante? Nu. Doar sa amintesc celor cativa ca de la baza pleaca varful, ce e drept uitand inca o data ca de la zero avem si plus avem si minus. Nu am fost bun la matematica, dar am inteles ca numai intr-un singur sens piramida poate fi inversata: catre zero. Esentialul il puteti culege totusi acum.
Batranii spun babeste ca echipele ar putea salva constructia generatiilor. Ca ele ar putea cali la rece viitorii solisti ai sportului alb. Ca ele imbina ceea ce are nevoie sportivul. Asta o spun ei antrenorii. Tot ei privesc blajin in jurul lor coaguland praful imprastiat de vant: “a fost odata!”
Cu drag,