Rod Laver, 5-2 in tiebreak si serviciul de partea “noastra”; serveste Lindsted si urmeaza un schimb de mingi la fileu castigat norocos cu un voleu agatat de fratii Bryan. Cu cateva minute in urma meciul fusese mai aproape ca niciodata sa fie castigat, dar nici acum nu erau departe. Tensiune vizibila si dintr-o data arbitrul anunta meci; Lindsted privea racheta ce tocmai trimisese mingea din retur  in fileu, in timp ce Horia il privea pe el; noi toti urmaream pe ei.

Zambetele fortate ascundeau mahnirea oportunitatii scapate printre degete; si noi si ei priveam in gol dupa zeci de minute de speranta si extaz. “A fost vorba de sansa” inchid scurt fratii Bryan interviul “on court” si tenisul merge mai departe. Aproape de prima finala la dublu la Australian Open a fost sa fie un episod totusi frumos; cine stie ce va aduce timpul.

Ajunsesem acasa intre timp si mass media anunta o victorie; tot a lui Horia si tot la Melbourne. M-am bucurat nespus si am trimis scurt un bbm, stiind incarcatura acumulata dupa meciul pierdut; pana la urma, toate parca au un sens. Si poate cel mai important este sa fie inteles ca Horia nu a pierdut un meci acolo; poate totusi intro zi si ziarele din Romania vor incerca sa scrie mai putin din birourile prafuite de parfum de camera si mai aproape de realitate … pentru ca Horia a fost mai aproape ca niciodata sa invinga impreuna cu Lindsted o echipa formidabila. Restul vin de la sine, fie ele si randurile “pro” sport.

Cu drag

Desi se anunta un meci interesant intre Hewitt si Djokovic, armele lipsa ale australianului au condus spre un final linistit, poate mult prea linistit decat isi imagina intreaga arena Rod Laver si un intreg arsenal de “aussies”. Ce s-a intamplat in setul trei, probabil multi numesc o revenire miraculoasa a celui ce candva domina tenisul din spatele terenului, insa premizele unei continuari “controlate” pot fi privite ca atare.

De ce Nole?

Nu poate fi pus sub semnul intrebarii diferenta de viteza si nivel; de asemenea, nici neputinta generala a lui Lleyton. Ar fi fost atat de sobru sa se termine brusc un meci visat la cu totul alta scara; pana la urma, in fata propriilor suporteri si poate pentru una din ultimele dati, orice fost campion merita un moment de glorie, iar asta a stiut Nole sa fructifice. Cine a ascultat interviul luat pe teren dupa meci, ar fi inteles ca de la campion la campion respectul exista, tributul unor vremuri de odinioara fiind adus la suprafata.

Si o minte de geniu. A pierdut la puncte si cateva zeci de minute in plus, insa a castigat si un public. Pentru meciurile care urmeaza, probabil nevoia de sprijin reprezinta pentru Nole o arma secreta ce aduna psihologic votul de incredere al celui ce plateste ca sa aplaude. In vremuri in care diferenta de valoare si imagine este atat de sensibila intre primii 4 jucatori ai lumii, apar noi solutii de atragere a suporterilor, dar de departe aceasta a fost una dintre cele mai subtile si bine alese.

Cu drag

… sub picioarele alor nostri juniori seamana cu expeditiile lui Columb sau Magellan traite modern si oarecum mai relaxat. Emotiile intalnirii cu visul anilor de munca trecuti se intretaie permanent cu ambitia enorma de a isi grava numele adanc si din ce in ce mai mult pe unul din tablourile principale. Este de ce nu o combinatie frumoasa ce face tenisul de juniori unic prin prism faptului ca “prima data” nu se uita niciodata, insa uneori tabloul idealist imaginat suporta schimbari. Din pacate si greu de digerat.

Vorba aceea, la asteptari mari … si dezamagiri mari. Este bine insa ca lectiile progresului se invata pe pielea lor cat mai devreme ca si varsta si nu din povestiri eroice; se simte altfel, miroase altfel, inseamna totusi o altfel de perceptie.

Poate cel mai important lucru ramane faptul ca marea lor majoritate uita ca au venit sa joace ei si ceva tenis. Sunt pur si simplu atrasi de tot ceea ce se intampla in jurul lor incat la orice efort de concentrare chicotesc galagios; trecuse Roger catre antrenament, de exemplu. In plus, zgomotul provocat de musuroiul de spectatori distrage si mai mult atentia la ceea ce este de facut, lasand organismul prada unui efort continuu de constientizare a ceea ce se intampla.

Sa nu ii intelegi? Nu ai cum sa nu … iar Melbourne Park ramane pentru ei un prim loc ce isi doresc sa devina macar pentru inca o data gazda. Pana atunci, lectiile se predau; nu exista profesor, poate doar un indrumator. De restul se ocupa tenisul si capacitatea fiecaruia de a intelege si pune in practica cat mai multe pentru ei. Cel putin au inteles ca in momentul cand ei pierd tenisul nu se opreste; el merge mai departe. Si atunci, ce cauta de fapt ei acolo?

Din Melbourne Park lucrurile se vad ca de multe ori altfel; de oriunde alt undeva totul se vede insa brut prin prisma rezultatului. Pana la urma asa se castiga experienta; cu un pic de investitie umana: lacrimi, pareri de rau, dezamagiri … si o dorinta acerba pentru un nou inceput. De o parte si de alta, din ambele unghiuri …

Cu drag

… totul se plateste diferit. Cat insa de diferit din moment ce de la acelasi operator de telefonie mobila primesti pe acelasi numar de telefon 2 mesaje de informare complet diferite? Habar nu am, insa am avut posibilitatea de a incerca sa vad ce se taxeaza, ori varianta normala ori varianta de tip superoferta. Am ales sa opresc telefonul pentru a nu pierde timpul cu vreo reclamatie cand ajung acasa. Sau de fapt ar trebui sa le spun totusi ca in timp ce mana dreapta stoarce buzunarul clientului, mana stanga face o superoferta din datoria deja acumulata.

Cam asa e si la tenis cand esti in roaming; costurile cresc considerabil cand vorbim de servicii la inaltime si de cele mai multe ori investitia de acoperire a lor te poate prinde pe picior gresit. Ce, iar am inceput sa scriu pe’ntelesul numai al meu, nu? Probabil; sau nu. Depinde de capacitatea fiecaruia de a intelege scrisul cu rosu, precum si de a constientiza anumiti pasi. In fapt, indiferent de domeniu cred ca taxarea se face la minut, dupa tariful cel mai bun posibil dintre cele mai scumpe oferte … umane, financiare, logitistice, educationale.

Cand esti in roaming lucrurile devin mai simple mereu: nu imi convine, inchid. Sau platesc. Acasa in schimb, negociez. Intre timp am ajuns in Melbourne Park azi; acelasi colos aproape ca a ramas neclintitit vremii prin care trecem.

Despre ce am vorbit pana acum? Nu stiu, e tarziu si ma bag la somn … ca doar suntem in roaming.

Cu drag

… si cred ca am gresit tara. Sau stirile. Sau ma insel eu?

Se pare ca nu. Nici nu doresc sa scriu despre, probabil si pentru ca nici cand esti plecat din tara nu vezi lucrile altfel decat asa cum le traiesti in fiecare zi, cu un gust amar de gutuie petrecuta de soare.

Departe de masinile incendiate, bordurile risipite, politicieni oportunisti … lucrurile se traiesc altfel. Mai simplu sau macar cu un sens, fie el castigator sau nu. De cateva zile soarele paleste tot ce misca, tenisul platind tribut constant; plouase destul de mult inainte pentru a ne intreba daca intradevar si aici lucrurile se schimba asa pe neasteptate.

Sportivii se intrec care pe care din dorinta de a stoarce punctele in joc; unii reusesc, altii nu, dar zilele curg incet si sigur. Dintre ai nostri, Ilka Csoregi a ramas in competitia din Traralgon, punctand sfertul de finala pe care il va juca maine. In Melbourne, tot dintre ai nostri foarte putini au trecut mai departe de primul tur.

Dintre toate insa, parca totul e mai frumos decat acasa. Maine o sa intru din nou pe net; poate macar “goagal” imi va aduce o alta perspectiva asupra evenimentelor de acasa. Pana la urma, si acolo zilele curg.

Cu drag

Departe de casa; si totusi in sfarsit o oportunitate de a mai scrie pe blog cate ceva. La cateva zile de la artificiile ce anuntau inceputul unui an nou, tenisul mare si asistentul permanent, tenisul juvenil, se reunesc in Melbourne pentru primul turneu de grand slam al anului. Pentru noi toti pasionatii de sportul alb, evenimentul este unul suprem; ciudat insa, pentru ei australienii este doar unul din evenimentele ce se intampla si asta prin prisma faptului ca varietatea sporturilor practicate pe taramul austral este mare. Sau cel putin diferita fata de ceea ce cunoastem noi.

Atmosfera insa este incinsa daca revenim la subiectul principal; in Melbourne azi se termina tabloul  de calificari, in timp ce turneele pregatitoare din circuitul ATP si WTA isi desemneaza castigatorii. In randul juniorilor incepe turneul pregatitor din Traralgon, in timp ce calificarile aceluiasi turneu aproape ca s-au terminat.

Asadar, departe de casa si aproape de tenisul australian; mai precis cu juniorii in Traralgon si din pacate cei doi juniori ce au jucat calificarile nu au reusit sa treaca de incercarile inedite: vant, teren de greenset, fus orar, adversari incomozi ca si stil de joc. Insa, nimic nu e pierdut daca lucrurile sunt percepute constructiv.

La final, lucrurile pot fi si definite: suntem aici o echipa mare: Ilka Csoregi, Elena Cadar, Irina Bara, Ioana Rosca, Vinti Stefan, Sulea Tudor, Toni Gaspar si eu. La aproape 200 km departare s-au adunat si seniorii. Cel putin prin prisma cifrelor, tenisul romanesc avanseaza. Sigur, ramane ca rezultatele sa fie si cele sperate, insa sansele se maresc de la an la an.

Sa ne auzim cu bine,

Cu drag

In perioada 9-10 decembrie 2011, la Centrul National de Tenis. Detalii pe site-ul Federatiei Romane de Tenis.

Va astept cu drag,

Tenisul romanesc se imbunatateste cu noutati editoriale specifice. Asadar, e perioada lansarilor de carti:

Federatia Romana de Tenis lanseaza, joi, 24 noiembrie, ora 18, cartea “Tenisul – metodologia instruirii”. Evenimentul va avea loc la libraria Diverta, din Mall-ul Baneasa Shopping City. Lucrarea, realizata de Editura CASA, il are ca autor pe Richard Schonborn si trateaza teoria moderna a antrenamentului, insusirea si perfectionarea tehnicii in tenis.

După cum mărturiseşte însuşi autorul, această carte se adresează în primul rând antrenorilor, experţilor şi specialiştilor din lumea tenisului, dar şi tuturor iubitorilor acestui sport, ea cuprinzând o serie de teorii specifice de antrenament, pe care autorul încearcă, cu generozitate, să le transmită celor interesaţi.

Bazându-se pe vasta experienţă a autorului ca jucător de tenis de elită şi antrenor cu rezultate remarcabile, cartea explică, amănunţit şi bogat documentat, ce este tehnica şi care este importanţa acesteia în tenis, în ce constă analiza funcţională a mişcării, cum se aplică principiile biomecanice în jocul de tenis.

Richard Schonborn a fost, timp de peste 26 de ani, antrenor sef al Asociatiei Germane de Tenis, antrenor de Cupa Davis si Cupa Federatiei, precum si antrenor al Centrului National de Performanta al Asociatiei germane de tenis de la Hanovra. Fondator si presedinte al Colegiului Antrenorilor, Schonborn s-a ocupat de pregatirea multor sportivi germani de performanta, fiind raspunzator si de pregatirea celebrilor jucatori de tenis Boris Becker si Steffi Graf, pana la varsta de 15 ani.

Spor la citit,

Cu drag

Pentru a fi antrenor trebuie sa inveti sa faci diferenta intre a intra pe terenul de tenis cu mingi si a intra pe teren cu un plan de pregatire ce foloseste mingi. Este unul din principalele atributii ale unui bun antrenor si una din activitatile care mananca timp, nu produce bani, dar aduce dezvoltare corecta.

Planificarea a ceea ce vrei sa se intample pe terenul de tenis inainte de a te afla in mijlocul lui este un gadget al trecutului ignorat in continuare de profesionistii prezentului. Am tot vazut aceasta ipostaza si nu am mai putut rezista; puneti mana si scrieti dragilor inainte de a incerca orice altceva.

E simplu de ce: pentru a raspunde la intrebarea din titlu atunci cand in fata voastra se afla minimum un sportiv ce va priveste ca pe o sursa de informatii. De calitate.

Cu drag,

Cred ca s-au scris destule deja si s-a comentat inzecit dupa aparitia regelui Mihai din Parlamentul Romaniei; nu mai este cazul sa gasesc vreo semnificatie aparte, insa trei lucruri nu pot sa nu le punctez:

1. purta batista la sacou in era servetelor parfumate;

2. a enuntat valorile unei societati dezorientate;

3. a incheiat maiestuos.

Nu stiu daca am auzit vreodata ceva atat frumos si penetrant ca discursul cu pricina; de vina e omul care l-a rostit si pentru asta merita tot. In special respectul tuturor.

A fost un moment; un fel de sah. Dar nu sportiv.

Cu drag