Update – duminica 24 iulie 2011

Campionatul European Individual 16 ani, Moscova 2011, lasa in urma experiente, rezultate si printre multe altele si amintiri. Un album multimedia ramane martor …

Cu drag

Update – sambata 23 iulie

Semifinala probei de dublu a Campionatului European Individual 16 ani a fost pierduta in supertiebreak-ul setului decisiv cu 13-11, Ioana Rosca si Cristina Ene ramanand cu medalia de bronz la aceasta editie si cu optimismul ca in viitor argintul sau chiar aurul le vor surade.

Poate ca un pic de sansa le-a lipsit pentru a intra in finala, cert este insa ca acasa fiecare poate va avea timpul sa lucreze si la ceea ce nu se practica in mod frecvent: returul de serviciu, footwork-ul specific, atitudinea si mentalitatea de a juca pana la capat cu capul sus si pumnul strans.

Nu in ultimul rand felicitari Irinei Begu pentru victoria din turneul de la Bucuresti, precum si campionilor europeni in proba de dublu baieti 14 ani (Borza Bogdan/Frunza Nicolae), vicecampioanelor europene in proba de dublu fete 14 ani (Ciufrila Raluca / Cristian Jaqueline).

Maine este intoarcerea spre casa … si inceputul unui nou drum. In Pilzen insa, generatia de 14 ani de baieti scrie istorie si isi arunca ambii sportivi in lupta pentru aurul european. Indiferent care din cei doi sportivi vor castiga, felicitarile sunt si vor ramane la superlativ!

Cu drag

Update – vineri 22 iulie 2011

Si ieri si azi Ioana si Cristina au reusit sa castige meciurile de dublu din optimile, respectiv sfeturile de finala ale europenelor de la Moscova, invingand pe rand reprezentantele Olandei si ale Bulgariei. Maine dupa ora pranzului se anunta o semifinala dificila impotriva favoritelor 2, insa bucuria celor doua victorii a adus mai multa incredere si a mai sters din supararea zilelor trecute unde cel putin Ioana Rosca a avut oportunitatea de a merge cu mult mai departe.

In cazul in care castiga fetele, inainte de a ne intoarce la hotel pe seara, se va desfasura si finala, o planificare dificila, insa in aceleasi conditii pentru toate sportivele.

Intre timp baietii au plecat spre casa si se vor pregati pentru deplasarea spre Munchen la Cupele Europene de Vara, printre picaturi sperand ca in urmatoarea perioada de timp atitudinea lor fata de tenis va fi macar mai diferita daca nu schimbata radical. Probabil introducerea unui cod de conduita al sportivilor de lot national si o reorganizare a felului in care sportivii sunt invatati sa joace tenis de catre antrenori este un “must” al viitorului apropriat si un task pe linie sportiva a antrenorilor federali si al Colegiului Antrenorilor.

Trecem peste mari si tari ca in povesti pentru a puncta faptul ca in Cehia fetele si baietii de 14 ani vor juca maine finalele de dublu, iar baietii sunt in semifinalele pentru aurul la simplu. Sunt pur si simplu super rezultate ale unei generatii de sportivi care promit, amintind si faptul ca in august baietii vor merge la Campionatul Mondial pe Echipe pentru prima data in istoria tenisului romanesc masculin juvenil.

Bucuria e cu atat mai mare cu cat in Bucuresti Irina Begu si Elena Bogdan au reusit sa castige astazi trofeul turneului de $100.000 + H, reconfirmand inca o data ca putem juca dublu impreuna ca si romani si ca ne-am asigurat, din ce in ce mai mult, o echipa solida pentru Cupa Federatiei.

Moscova isi inchide obloanele si se pregateste de o noua zi de tenis …

Cu drag

Update – miercuri 20 iulie 2011

O zi trista cu trei meciuri din trei pierdute la simplu si unul din doua meciuri pierdute la dublu. In afara lucrurilor care tin de scor si rezultatul in sine se poate spune ca inca sunt multe lucruri care sunt decise de mentalitatea si atitudinea sportivilor in teren. De ce nu, si a noastra a antrenorilor de pe margine.

Cand spun inca ma gandesc de fapt cand am facut noi romanii macar un pic din ceea ce trebuie pe teren la varsta junioratului … intreg sistemul alearga dupa puncte incat la fiecare meci se joaca mereu cate 1 jucator + 1 antrenor plus propriul jucator. Tenis mai putin, incalzire si incheiere mai deloc, managementul timpul nu exista, insa avem asteptari mari, nervi multi, carente destule.

Incotro …? Toata lumea spune inainte, problema e ca trebuie sa ai si cu ce. Ce invatam noi antrenorii? Ce aplica ei sportivii? Stress, puncte, vise frumoase … mai putin lucrurile care tin de tenis. Nu e bai si cum oricum romanasul e optimist, timpul le rezolva pe toate.

Cu drag

Update – marti 19 iulie 2011

Scurt, destul de scurt si apoi destul de lung, in toate cazurile intens si totul s-a terminat cu bine in ultimul meci pentru 3 din cei 4 sportivi angrenati in meciurile de simplu ale tabloului principal al Campionatului European Individual de 16 ani.

Singurul perdant a fost Alexandru ce nu a reusit sa gaseasca solutii tactice la un alt stil de joc ce l-a incomodat de la prima pana la ultima minge.

Patrick a reusit un joc bun, desi in ultimele zile a fost cam agitat si destul de deranjat de jocul practicat de el insusi. Pe puncte insa a dat dovada de rabdare si maturitate.

Ioana a reusit sa scape dintr-un meci aproape pierdut, dorinta de a castiga un prim meci la un Campionat European aducand cu sine un joc neingrijit si presarat cu prea multe greseli. Se pot spune multe despre acest meci, insa ceea ce este important este faptul ca a gasit resursele sa depaseasca momentul si dupa o scurta discutie pe seara, sper sa reuseasca sa isi ridice nivelul jocului incepand cu ziua de maine.

Cristina a jucat calculat si foarte bine tactic intreg meciul de azi reusind in minimum de seturi si efort sa castige meciul din turul al II lea.

Despre meciurile de dublu se poate spune ca ele au inceput, insa din cauza ploii au fost intrerupte. Nimic deosebit la acest capitol.

Ar fi destule detalii interesante despre atmosfera din cadrul acestui turneu, insa cea mai halucinanta ipostaza pe care eu am reusit sa o cuprind pana acum pe unde am cotrobait, tenisistic vorbind, este a unui tata ce din dorinta de a sprijini progresul inevitabil al propriei fiice face orice sacrificiu … si intra imbracat la costum si patru ace pentru a demonstra d’ale tenisului.

Tare, nu?

Cu drag

Update – luni 18 iulie 2011

Alexandru Buzelan a castigat primul meci din tabloul de simplu dupa un meci tensionat in care si-a dorit foarte mult. Intr-un final a si reusit nu numai victoria, ci si cea mai buna performanta la un campionat European … ce e drept, pentru el e si prima participare, dupa cum a reusit sa puncteze decisiv la final de propozitie.

Pentru restul echipei, bataia cu minutele de antrenament a fost un challenge intens. Nu ai voie mai mult de 30 de minute pe singurul teren de antrenament pus la dispozitie pentru toti sportivii, iar ca sa te antrenezi un pic mai mult trebuie sa mergi la un alt club, nu departe de hotel. Unde e hotelul insa? Departe de club si tot asa.

Ca tot veni vorba, organizarea in sine sufera la toate capitolele, insa acest lucru parca este un aliat al rusnacilor … controleaza totul, pana si dezordinea. Ceea ce extrem de haios este de exemplu faptul ca transportul de la hotel catre club si viceversa se desfasoara cu ditamai autobuzele si in afara de primul si ultimul bus (care sunt pline), mai multe de 6-8 persoane nu sunt. Si uite asa parca suntem bagati intr-un tub gol si plimbati la destinatie. Spun toate aceste lucruri intrucat mai au la dispozitie si vreo 4-6 bus-uri de vreo 12-16 locuri pe care le tin parcate cu brio si cu soferii langa ele in aproprierea clubului.

Despre alte intamplari, au mai ramas destule zile ‘n sac.  Cum ziua de marti va fi plina cu meciuri unul dupa altul, atat fetele cat si baietii disputand meciuri pe tabloul de simplu si de dublu, inchei aici si ma duc spre camera. Si inchei in mod traditional:

добро пожаловать

………………………………………………………….

De mult timp nu am mai facut un blogging din turnee si parca ma mananca degetele sa incerc un pic. Fara suparare, daca nu va iesi macar onorabil, insa ma straduiesc.

Pana maine seara, se poate spune ca Moscova a fost o gazda schimbatoare de sambata pana duminica, ba soare innabusitor, ba ploaie mocaneasca. Printre ceva schimburi de mingi Head Silver si pregatire fizica, s-a tras la sorti si dis de dimineata va juca Alexandru Buzelan. Asadar, ziua de luni incepe in forta … restul vor face ceva forta exploziva si un episod tacit de footwork, nu de alta dar trebuie tinut isonul.

Ca sa nu termin fara sa lamuresc, sunt plecat impreuna cu sportivii Rosca Ioana, Ene Cristina, Ciorcila Patrick si Buzelan Alexandru, precum si cu antrenorii Bragusi Darius Sr si Nitescu Bogdan la Campionatul European Individual 16 ani ce se desfasoara in Centrul National al Federatiei Ruse. Cu alte cuvinte, la tenis pe puncte.

Despre multe altele, vor fi update-uri. Sper eu si zilnice.

Cu drag

Circuitul australian de juniori, impreuna cu sportivii Darius Bragusi, Alexandru Ghilea si Ingrid Radu

In Melbourne:

In Traralgon si cateva poze de pe drum:

Un film cu ocazia sarbatoririi zilei Australia – artificii din Melbourne Park:

Am lasat Melbourne-ul si primul turneu de grand slam de juniori pentru o scurta escala in Bucuresti, inainte de a urca in avionul de Minsk pentru Cupele Europene de Iarna (Winter Cups by Head), faza de calificari, 16 ani baieti.

Cele cateva zile petrecute acasa au reusit sa imi improspateze simturile, gerul omniprezent fiind in anumite momente insuportabil. Sigur, avea sa fie doar o etapa in readaptarea mea, caci Minsk-ul si-a intrat in drepturi si mi-a reamintit ca iarna in Europa inseamna cu totul altceva decat vara intalnita la polul opus. Nimic mai neiertator ca cele intamplate, insa cumva am scapat basma curata datorita faptului ca atat in hotel, cat si in clubul sportiv organizator al intrecerilor pe echipe nu este asa frig.

Atmosfera generala din Minsk trezeste cateva amintiri palide a ceea ce exista nu de mult sub regimul comunist la noi, precum si cateva dileme a cat de diferite pot fi colturile lumii. Ca mentalitate, stil de viata, cultura …

Drumurile late cu 2-3 benzi, cladiri inalte, inghesuite si de un cenusiu sumbru, cateva “market-uri” aruncate la marginea soselii si oamenii mereu ingandurati cladesc capitalei Belarusului o imagine a trecutului incrancenat in care totul este controlat de altii. Acest lucru poate fi edificat si prin faptul ca in hotelul in care stam exista la fiecare etaj cate o menajera ce era rol sa verifice cine intra si cine iese din camere, precum si faptul ca orice faci trebuie sa fi inregistrat  => am luat o cartela de internet de la posta si mi-a trebuit pasaportul sa imi noteze datele personale !?

Ar fi multe de spus despre Minsk, insa impresia generala este ca nu degeaba este considerata una dintre cele mai putine vizitate capitale europene. Nu neaparat ca nu exista prea multe lucruri de vizitat, ci poate ca si atmosfera este una ce te face mereu sa iti doresti sa pleci.

In ceea ce priveste tenisul, intrecerile pe echipe reprezinta mereu una dintre provocarile celui ce practica acest sport. Daca acum cateva zile stateam pe banca alaturi de sportivi in intrecerile individuale, am facut tranzitia spre meciurile incarcate de strategie, dorinta si ambitie pentru culorile tarii, aspecte extrem de importante pentru toti …

Intr-o grupa echilibrata in care aproape toate meciurile au fost decise in prima zi dupa meciul de dublu, iar mare parte din favoritii hartiei au pierdut sansele de calificare, echipa noastra de baieti 16 ani a pierdut astazi intalnirea decisiva pentru calificarea in faza finala in fata Belgiei. Dupa egalitatea inregistrata in meciurile de simplu, dublul decisiv ne-a infrant in doua seturi disputate.

La polul opus climatului austral tenisul se joaca, iar viata merge inainte.

Cu drag,

Dupa aproape 14 ore de zbor continuu am ajuns in Abu Dhabi intr-un aeroport futurist in plina expansiune. Calatoria cu compania Etihad a fost si de aceasta data extrem de confortabila, serviciile oferite pentru economic sunt extrem de bune si prompte, de aceea va recomand aceasta optiune pentru cei ce calatoresc spre Australia.

Pana la imbarcarea spre zborul de Istanbul am navigat repede pe site-ul Australian Open pentru a vedea rezultatul final al partidei Federer – Djokovic, precum si de accesa emailul in vederea informarii rapide a ceea ce am de facut peste numai cateva ore.

Ar fi fost poate extrem de interesant de vazut o finala masculina Nadal – Federer, in special pentru ca ar fi fost o finala a “recordurilor doborate”, insa in acest moment poate Murray este in pozitia de a castiga primul turneu de grand slam … bineinteles insa il mai asteapta Djokovic … cu acelasi gand, insa un pic modificat =>si anume un al II lea turneu de grand slam, daca nu ma insel. Si de ce nu, mai ales acum, poate se anunta totusi o finala interesanta, cu un castigator britanic dupa 75 de ani?

De asemenea am tastat repede pentru a vedea si rezultatele din proba de dublu mixt unde, din pacate, Horia Tecau a pierdut in supertiebreak-ul decisiv destul de greu, fiind la un pas de inca o finala de grand slam.

Open-ul australian ramane, inca o data, per ansamblu, unul dintre cele mai surprinzatoare turnee de grand slam ale anului, probabil si datorita pauzei competitionale de dupa masters-urile circuitelor profesioniste.

Spor,

Cu drag

… spune ca la primul turneu de grand slam al anului am avut 17 jucatori participanti in toate tablourile de simplu, dublu, mixt, seniori, juniori. Tot ea spune ca unii dintre ei au facut ceva, altii au mers degeaba (vorba din popor). Statistica prezinta deci cifre si nu minte deloc.

Exprima insa totul sau macar o parte importanta a realitatii?

Nuantele exista: destul de multi participanti … rezultatele insa modeste. Ne-am fi dorit poate o contrabalansare a acestui raport, in special sa ramana numarul participantilor si sa se mareasca numarul tururilor trecute. Ce e interesant este ca acum ceva ani numarul tururilor trecute au fost simtitor egale cu cele ale prezentului, insa nu si de partea participantilor. Statistica ar spune ce anume in acest caz?

Unii spun ca Australia consuma mult. Timp si in special bani. Asa spun si cifrele. Ce omit ele insa este faptul ca un turneu de grand slam este totusi un punct de referinta ce luat la bani marunti si comparat cu un circuit de 2-3 turnee challenger in Europa occidentala sau America aduna tot atatea “puncte”. Diferenta o da calitatea. Asta omite sa o spuna statistica.

Ce vrem totusi de la statistica in conditiile in care ea doar aduna faptele? Sa indice ceva tururi in plus. Nu cu rugaminti, ci daca se poate de la sine. Nu se poate insa. Pentru ca statistica demonstreaza cat s-a putut face. Nu spune ca a batut vantul, ca s-a lovit frumos, ca au fost 50 de spectatori … nimic din toate acestea; ea indica sec niste cifre alias scor alias procentaje alias analiza rapida a unui efort continuu.

Ce inseamna asta? Ca noi romanii nu jucam pe puncte. Pe procentaje. Pe cifre. Noi jucam frumos. Noi jucam tehnic. Noi jucam cu emotii. Noi jucam pentru a castiga prin orice mijloc. Mai putin pe scor. Acesta este un alt sport ce altii il analizeaza intocmai. Prin statistica.

Ati observat nuantele. Statistica nu le poate contabiliza intocmai. Are grija omul sa completeze. Iar daca vorbim de statutul de roman, toate prind conotatii diverse.

In acest moment cand scriu experienta juniorilor la Australian Open s-a incheiat devreme. Asa o spune statistica. Despre restul puteti spune fiecare cum vi se pare acest lucru. Despre ce a fost poate pot spune si multe altele. Le-am spus jucatorilor. O sa le transmit si antrenorilor.

Statistica va mai nota ceva, candva … restul e istorie. Scrisa, ce e adevarat, de cifre

Din Melbourne,

Cu drag,

Cel mai frecvent si usor lucru de observat in Melbourne este faptul ca telefonul mobil aproape nici nu exista. De asemena, varietatea civilizatiilor prezente la fiecare pas reprezinta un punct de reper. De fumat? Numai in locuri special amenajate si destul de putin. Plus zambetul … zambetul permanent al omului de rand ce traverseaza zilnic strada cu capul sus si iti afiseaza o siguranta de netagatuit a faptului ca e fericit.

In schimb, tatuajul, bautura si lenevitul oriunde o fi se regasesc din plin inserate in mix-ul de mai sus. Cumva poate neimportanta felului in care te imbraci poate fi adaugat la pachet, insa la tot pasul “contrastul” este un ingredient unic ce iti acapareaza simturile.

Este diferit fata de ceea regasesti in Europa, mult apropriat de ce exista in Asia si cu un aspect de “country side” al Americii zilelor noastre. Sa spunem ca aceasta ar fi, personal vorbind, un fel de descriere comparativa a unui taram australian dominat de caldura, inundatii, amalgam de civilizatii si … liniste.

Despre ambitia lor de dezvoltare se poate vorbi nuantat in functie de subiect, poate cel mai bun exemplu fiind chiar Melbourne Park care prin investitia in infrastructura si-a asigurat mentinerea open-ului pana in 2036. Ce e foarte interesant este faptul ca acest complex de tenis se incadreaza intr-un proiect mai mare ce acopera diferite sporturi si care se doreste a fi un complex olimpic. Australienii investesc astfel, desi rezultatele lor generale in sport sunt mediocre. Cumva insa reprezinta o modalitate de a isi asigura viitorul prin creearea cadrului de desfasurare a unei activitati. Fie ea si sportive.

Despre restul, exista site-uri. Sau o posibilitate de a vedea pe viu aceste lucruri. Depinde de cat de mult te poti apropria de Melbourne.

Cu drag

Tabloul principal al juniorilor de la Melbourne este de cateva ore postat pe internet si tot de atata timp stau agatat cu gandurile la ceea ce se intampla in momentul cand sportivii afla cu cine au picat.

Pana a ajunge acolo, nu am inteles de ce majoritatea celor ce aspira sa ajunga in tenisul mare privesc tragerile la sorti ca singurul moment cand se roaga la Dumnezeu, invocand clementa si sprijin. Cand joci turnee de juniori mai speri la cate o tragere mai usoara pentru a mai castiga puncte. Daca insa ai ajuns sa joci grand slam, oare speri ca mai este ca la inceput de drum cand sperantele se indreptau spre tururi “facile” si adversari “bomba”? Din pacate, raspunsul este da

Cel putin asta a fost tabloul amuzant revazut printre multi dintre juniori. Bineinteles, pasul al doilea a fost butonatul laptopului in vederea … ati ghicit deja

Dar sa revin la inceputul articolului, cu o continuare proprie la un inceput de vaitat de sportiv de grand slam:

Sportivul: “mama ce naspa am picat, ce ghinion” !

Ma uit si eu pe tablou, observ ce a observat si el si continui: “la un astfel de turneu toata lumea poate bate pe toata lumea, trebuie sa ai incredere … pana una alta, insa iti dai seama ce bulan a avut adversarul la tragere?”

Viata merge inainte … pana una alta

Din Melbourne,

Cu drag

Calificarile juniorilor la Australian Open s-au terminat tarziu in dupa amiaza acestei zilei, doar unul singur dintre cei 2 reprezentanti ai nostri obtinand calificarea pe tabloul principal.

Acesta este Darius Bragusi care a reusit sa invinga in cele 2 meciuri ale zilei, dupa aproape 7 ore de joc cumulat, favoritul 2 al calificarilor (loc 25 ITF!!!) si favoritul 11, un indian mai tanar cu un an, insa extrem de inteligent in joc. Cu urcusuri si coborasuri in joc, cu crampe si ambitie, pe un soare torid si aproape 35 de grade, Darius si-a obtinut meritat biletul spre Melbourne Park.

In proba fetelor, din pacate, Ingrid Radu a pierdut in turul calificativ de la favorita 2, o sportiva mai tanara cu 3 ani ca ea. Meciul a fost disputat pe parcursul primelor 2 seturi, in al 3 lea insa Ingrid a cedat destul de categoric, desi cu aceasta sportiva jucase intr-un meci al tabloului de consolari din Traralgon. Sperantele raman pentru Lucky Loser sau tabloul de dublu in ceea ce o priveste.

Maine este zi libera in randul juniorilor, nu insa si pentru antrenamente. Desigur, in limita posibilitatilor, se va merge in galeria romanilor pentru meciurile de simplu (Simona Halep) sau de dublu ale senioarelor noastre.

Din Melbourne,

Cu drag

Pana la plecarea spre Melbourne, juniorii prezenti in Traralgon au incins cateva meciuri “amicale” organizate sub forma unui tablou de consolari la care au participat cei ce au pierdut in turul calificativ, primul tur si al doilea tur pe tabloul principal.

Ca atare, desi competitia este inca in desfasurare, sportivii romani au ajuns toti in primii 16, invingand fiecare sportivi clasati mult mai bine ca si ei in clasamentul international, insa cu o noua atitudine fata de meci. Mai increzatori, mai atenti, mai profesionisti … pana la urma, nu aveau ce pierde.

Deci, se poate, dar poate miza e problema ?!

Maine se joaca in continuare cate 2 meciuri pe zi, iar de miercuri incepe “asaltul” spre Melbourne.

Cu drag

In turneul de juniori de la Traralgon juniorii nostri au parasit competitia. Daca analizam rezultatele, se poate spune mult prea devreme. Daca analizam jocul, se poate spune meritat. Daca analizam contextul general, se poate spune ca este doar o etapa in drumul lor ce, e adevarat, difera destul de mult fata de altele.

Realitatea hartiei indica sec faptul ca fata de alti ani juniorii nostri joaca din ce in ce mai tarziu juniori sau de cele mai multe ori ignora acest segment din dorinta acerba de a ajunge la seniorat. Acest lucru o spun clasamentele, iar mai tarziu experienta jucatorilor. Clasamentul mondial la junioare e dominat de o rusoaica de 16 ani, in timp ce noi la 18 ani avem o singura sportiva in prima 100, iar la baieti in sfarsit avem 2. Putin, prea putin pentru pretentiile noastre si cu atat mai mult pentru ca de jucat se joaca …  ce insa?

Exista insa o concluzie: pe undeva, a juca la juniori cand si cum trebuie are un scop bine definit. Martori sunt juniorii ce au trecut de aceasta etapa si acum sunt in circuitul mare, la varste fragede, gata sa domine.

In acest context juniorii au pierdut la acest turneu pregatitor Australian Open-ului de juniori 2011 de la adversari cu clasamente apropriate (baieti ITF, fete WTA), unii  dintre ei mai mici ca si varsta. In cele mai multe cazuri cadrul general i-a doborat mult prea devreme, ambitiile si visele de acasa fiind spulberate de imposibilitatea practicarii unui joc pe puncte. Le lipseste linistea luarii unei decizii simple datorita complexitatii ce exista in gandire. Le lipseste asumarea unei responsabilitati datorita mentalitatii ca “merge si asa si daca nu e ca mine asta e”. Le lipseste onoarea pentru ca lupta nu e a lor. Le lipseste profesionalismul pentru ca nu prea multa lume vorbeste despre el. Le lipseste realitatea care exista din pricina faptului calor li se spune mereu ca sunt cei mai buni. Le lipseste cate ceva, insa uneori este de ajuns.

Sigur ca ei vor. Sigur ca ei isi doresc. Sigur ca ei pot faca fata rigorilor. Pentru cat timp insa? Poate un set, uneori un meci. In timp ce scriu as vrea sa nu fie povesti, insa ma amagesc degeaba.

Cum sa poti faca fata cand juniorii nostrii nu fac incalzirea si nici incheierea fizica? Sa mai vorbim de cea mentala? Cum sa faci fata cand nu faci punct cu serviciu si dreapta din centrul careului la baieti? Cum sa faci fata cand mereu ne rugam sa cadem cu un adversar facil, dar noi de aflam aproape de un grand slam? Cum sa faci fata cand dupa o zi de meciuri a aparut oboseala? Cum sa faci fata cand mereu e cineva de vina? Cum sa faci fata cand mereu … se intampla ceva?

Simplu, asa cum o fac juniorii de astazi. Ai nostri.

Ramane o etapa din care au ceva de invatat. Fiecare la cate unul sau mai multe capitole. Povestea insa continua … invatamintele la fel. Rezultatele? Le asteptam sa devina mai bune, macar ca si constientizare  a ce anume au de facut.

Cu drag,