Salile din Franta au toate ceva in comun: tenis si frig de crapa pietrele. Nu inteleg de ce ii intereseaza atat de putin corpul uman in dauna rationamentului financiar, insa ce poti comenta cand esti pe teren advers ?! Joci sau pleci acasa, de parca cineva ar fi pus la indoiala vreodata asta; dar chiar e frig.

Tenisul insa se joaca la un nivel ridicat; lumea e interesata mai mult de ceea ce se intampla cu mingea decat cu conditiile la modul general si cum minutele trec, ori uiti si joci ori te concentrezi pe ceea ce nu trebuie si uiti ca poti sa joci. Simplu si matematic, poti da mana mai repede cu vreun guvernator decat cu arbitrul cocotat la inaltime ce scoate sunete urmate de un sir prelung de aburi asemeni locomotivelor interbelice. Repet, nu-i inteleg si am perceput tarziu ca nici ei pe mine.

In Brest, “pas de problem” … pentru noi insa e ca iarna’n ‘54. Bine ca nu ninge.

Interesanta e mentalitatea lor de a supune atentiei faptul ca exista o competitie pe echipe, jucatori, antrenori, meciuri, organizare dezorganizata si mai putin probleme evidente: frig, dar ce frig !? Nu-i bai, un ceai, o cafea, miscare si un pic de aplauze si totul prinde conturul unui cadru feeric. Pana la urma, in habitaclul ursului polar nu te poti astepta la surfing.

Fetele au castigat contra Portugaliei, trecand peste micile incoveniente; ca sa si punctez pe puncte scopul si durata vizitei. Au mai ramas vreo doua intalniri din ceea ce se numeste “Winter Cups” – calificari si una decisiva pentru calificarea in faza finala. Contra Italiei. Si a frigului ce si acum suiera prin oasele mele.

Ne reauzim curand;

Cu drag,

Rod Laver, 5-2 in tiebreak si serviciul de partea “noastra”; serveste Lindsted si urmeaza un schimb de mingi la fileu castigat norocos cu un voleu agatat de fratii Bryan. Cu cateva minute in urma meciul fusese mai aproape ca niciodata sa fie castigat, dar nici acum nu erau departe. Tensiune vizibila si dintr-o data arbitrul anunta meci; Lindsted privea racheta ce tocmai trimisese mingea din retur  in fileu, in timp ce Horia il privea pe el; noi toti urmaream pe ei.

Zambetele fortate ascundeau mahnirea oportunitatii scapate printre degete; si noi si ei priveam in gol dupa zeci de minute de speranta si extaz. “A fost vorba de sansa” inchid scurt fratii Bryan interviul “on court” si tenisul merge mai departe. Aproape de prima finala la dublu la Australian Open a fost sa fie un episod totusi frumos; cine stie ce va aduce timpul.

Ajunsesem acasa intre timp si mass media anunta o victorie; tot a lui Horia si tot la Melbourne. M-am bucurat nespus si am trimis scurt un bbm, stiind incarcatura acumulata dupa meciul pierdut; pana la urma, toate parca au un sens. Si poate cel mai important este sa fie inteles ca Horia nu a pierdut un meci acolo; poate totusi intro zi si ziarele din Romania vor incerca sa scrie mai putin din birourile prafuite de parfum de camera si mai aproape de realitate … pentru ca Horia a fost mai aproape ca niciodata sa invinga impreuna cu Lindsted o echipa formidabila. Restul vin de la sine, fie ele si randurile “pro” sport.

Cu drag

Desi se anunta un meci interesant intre Hewitt si Djokovic, armele lipsa ale australianului au condus spre un final linistit, poate mult prea linistit decat isi imagina intreaga arena Rod Laver si un intreg arsenal de “aussies”. Ce s-a intamplat in setul trei, probabil multi numesc o revenire miraculoasa a celui ce candva domina tenisul din spatele terenului, insa premizele unei continuari “controlate” pot fi privite ca atare.

De ce Nole?

Nu poate fi pus sub semnul intrebarii diferenta de viteza si nivel; de asemenea, nici neputinta generala a lui Lleyton. Ar fi fost atat de sobru sa se termine brusc un meci visat la cu totul alta scara; pana la urma, in fata propriilor suporteri si poate pentru una din ultimele dati, orice fost campion merita un moment de glorie, iar asta a stiut Nole sa fructifice. Cine a ascultat interviul luat pe teren dupa meci, ar fi inteles ca de la campion la campion respectul exista, tributul unor vremuri de odinioara fiind adus la suprafata.

Si o minte de geniu. A pierdut la puncte si cateva zeci de minute in plus, insa a castigat si un public. Pentru meciurile care urmeaza, probabil nevoia de sprijin reprezinta pentru Nole o arma secreta ce aduna psihologic votul de incredere al celui ce plateste ca sa aplaude. In vremuri in care diferenta de valoare si imagine este atat de sensibila intre primii 4 jucatori ai lumii, apar noi solutii de atragere a suporterilor, dar de departe aceasta a fost una dintre cele mai subtile si bine alese.

Cu drag

… sub picioarele alor nostri juniori seamana cu expeditiile lui Columb sau Magellan traite modern si oarecum mai relaxat. Emotiile intalnirii cu visul anilor de munca trecuti se intretaie permanent cu ambitia enorma de a isi grava numele adanc si din ce in ce mai mult pe unul din tablourile principale. Este de ce nu o combinatie frumoasa ce face tenisul de juniori unic prin prism faptului ca “prima data” nu se uita niciodata, insa uneori tabloul idealist imaginat suporta schimbari. Din pacate si greu de digerat.

Vorba aceea, la asteptari mari … si dezamagiri mari. Este bine insa ca lectiile progresului se invata pe pielea lor cat mai devreme ca si varsta si nu din povestiri eroice; se simte altfel, miroase altfel, inseamna totusi o altfel de perceptie.

Poate cel mai important lucru ramane faptul ca marea lor majoritate uita ca au venit sa joace ei si ceva tenis. Sunt pur si simplu atrasi de tot ceea ce se intampla in jurul lor incat la orice efort de concentrare chicotesc galagios; trecuse Roger catre antrenament, de exemplu. In plus, zgomotul provocat de musuroiul de spectatori distrage si mai mult atentia la ceea ce este de facut, lasand organismul prada unui efort continuu de constientizare a ceea ce se intampla.

Sa nu ii intelegi? Nu ai cum sa nu … iar Melbourne Park ramane pentru ei un prim loc ce isi doresc sa devina macar pentru inca o data gazda. Pana atunci, lectiile se predau; nu exista profesor, poate doar un indrumator. De restul se ocupa tenisul si capacitatea fiecaruia de a intelege si pune in practica cat mai multe pentru ei. Cel putin au inteles ca in momentul cand ei pierd tenisul nu se opreste; el merge mai departe. Si atunci, ce cauta de fapt ei acolo?

Din Melbourne Park lucrurile se vad ca de multe ori altfel; de oriunde alt undeva totul se vede insa brut prin prisma rezultatului. Pana la urma asa se castiga experienta; cu un pic de investitie umana: lacrimi, pareri de rau, dezamagiri … si o dorinta acerba pentru un nou inceput. De o parte si de alta, din ambele unghiuri …

Cu drag

… totul se plateste diferit. Cat insa de diferit din moment ce de la acelasi operator de telefonie mobila primesti pe acelasi numar de telefon 2 mesaje de informare complet diferite? Habar nu am, insa am avut posibilitatea de a incerca sa vad ce se taxeaza, ori varianta normala ori varianta de tip superoferta. Am ales sa opresc telefonul pentru a nu pierde timpul cu vreo reclamatie cand ajung acasa. Sau de fapt ar trebui sa le spun totusi ca in timp ce mana dreapta stoarce buzunarul clientului, mana stanga face o superoferta din datoria deja acumulata.

Cam asa e si la tenis cand esti in roaming; costurile cresc considerabil cand vorbim de servicii la inaltime si de cele mai multe ori investitia de acoperire a lor te poate prinde pe picior gresit. Ce, iar am inceput sa scriu pe’ntelesul numai al meu, nu? Probabil; sau nu. Depinde de capacitatea fiecaruia de a intelege scrisul cu rosu, precum si de a constientiza anumiti pasi. In fapt, indiferent de domeniu cred ca taxarea se face la minut, dupa tariful cel mai bun posibil dintre cele mai scumpe oferte … umane, financiare, logitistice, educationale.

Cand esti in roaming lucrurile devin mai simple mereu: nu imi convine, inchid. Sau platesc. Acasa in schimb, negociez. Intre timp am ajuns in Melbourne Park azi; acelasi colos aproape ca a ramas neclintitit vremii prin care trecem.

Despre ce am vorbit pana acum? Nu stiu, e tarziu si ma bag la somn … ca doar suntem in roaming.

Cu drag

… si cred ca am gresit tara. Sau stirile. Sau ma insel eu?

Se pare ca nu. Nici nu doresc sa scriu despre, probabil si pentru ca nici cand esti plecat din tara nu vezi lucrile altfel decat asa cum le traiesti in fiecare zi, cu un gust amar de gutuie petrecuta de soare.

Departe de masinile incendiate, bordurile risipite, politicieni oportunisti … lucrurile se traiesc altfel. Mai simplu sau macar cu un sens, fie el castigator sau nu. De cateva zile soarele paleste tot ce misca, tenisul platind tribut constant; plouase destul de mult inainte pentru a ne intreba daca intradevar si aici lucrurile se schimba asa pe neasteptate.

Sportivii se intrec care pe care din dorinta de a stoarce punctele in joc; unii reusesc, altii nu, dar zilele curg incet si sigur. Dintre ai nostri, Ilka Csoregi a ramas in competitia din Traralgon, punctand sfertul de finala pe care il va juca maine. In Melbourne, tot dintre ai nostri foarte putini au trecut mai departe de primul tur.

Dintre toate insa, parca totul e mai frumos decat acasa. Maine o sa intru din nou pe net; poate macar “goagal” imi va aduce o alta perspectiva asupra evenimentelor de acasa. Pana la urma, si acolo zilele curg.

Cu drag

Departe de casa; si totusi in sfarsit o oportunitate de a mai scrie pe blog cate ceva. La cateva zile de la artificiile ce anuntau inceputul unui an nou, tenisul mare si asistentul permanent, tenisul juvenil, se reunesc in Melbourne pentru primul turneu de grand slam al anului. Pentru noi toti pasionatii de sportul alb, evenimentul este unul suprem; ciudat insa, pentru ei australienii este doar unul din evenimentele ce se intampla si asta prin prisma faptului ca varietatea sporturilor practicate pe taramul austral este mare. Sau cel putin diferita fata de ceea ce cunoastem noi.

Atmosfera insa este incinsa daca revenim la subiectul principal; in Melbourne azi se termina tabloul  de calificari, in timp ce turneele pregatitoare din circuitul ATP si WTA isi desemneaza castigatorii. In randul juniorilor incepe turneul pregatitor din Traralgon, in timp ce calificarile aceluiasi turneu aproape ca s-au terminat.

Asadar, departe de casa si aproape de tenisul australian; mai precis cu juniorii in Traralgon si din pacate cei doi juniori ce au jucat calificarile nu au reusit sa treaca de incercarile inedite: vant, teren de greenset, fus orar, adversari incomozi ca si stil de joc. Insa, nimic nu e pierdut daca lucrurile sunt percepute constructiv.

La final, lucrurile pot fi si definite: suntem aici o echipa mare: Ilka Csoregi, Elena Cadar, Irina Bara, Ioana Rosca, Vinti Stefan, Sulea Tudor, Toni Gaspar si eu. La aproape 200 km departare s-au adunat si seniorii. Cel putin prin prisma cifrelor, tenisul romanesc avanseaza. Sigur, ramane ca rezultatele sa fie si cele sperate, insa sansele se maresc de la an la an.

Sa ne auzim cu bine,

Cu drag

Faza de calificari a “2011 Tennis Europe Summer Cups” 16 ani feminin a fost un episod placut dintr-o serie de rezultate inregistrate in acest an de echipele reprezentative de juniori ale Romaniei. Intreaga “desfasurare de forte” s-a petrecut la Curtea de Arges, de altfel o locatie extrem de ospitaliera si potrivita pentru astfel de evenimente de anvergura; mai mult si avantajul terenului propriu a fost adjudecat de fetele noastre (spre disperarea lor … stiu ele).

A fost si ca orice lucru care trece lasa in urma si amintiri. Si cum am fost implicat, marchez trecutul pe blog-ul meu ca de fiecare data. Sa ‘ncepem:

Articole ziare: Gazeta Sporturilor si Ziarulargesul.ro

Album multimedia personal postat pe Picassa:

Filmulete …

Reportaj Muscel TV:

Un alt reportaj al Muscel TV:

Reportaj promovare Dr Oetker (realizat de EvenTV)

Festivitatea de premiere (preluata de pe pagina de Facebook a turneului):

Cu drag,

Cetatea de scaun a Tarii Romanesti inca din dremurile de inceput ale acesteia gazduieste zilele acestea faza de calificari a Summer Cups – Cupele Europene de Vara 16 ani feminin, competitie europeana pe echipe la care voi fi capitan al Romaniei cu misiunea de a duce fetele in faza finala. Echipa este formata din Ilka Csoregy, Ioana Rosca si Ioana Ducu.

Pot spune din start si raspicat ca am gasit aici un vacarm uman placut si inimos in a dedica tenisului toate eforturile posibile, realitate aproape unica in spectrul unui sistem romanesc decimat de indiferenta pentru sport. Daca as fi in postura de a da exemple in fata vreunei comisii parlamentare sau cu putere de decizie in ceea ce priveste dezvoltarea sportului in Romania, as arata cu incredere degetul catre Curtea de Arges unde in numai o luna au rasarit “ciuperci” pline de viata. Cum insa nu sunt, macar pe blog si in fata factorilor de decizie din Federatia Romana de Tenis pot aprecia si lauda la justa ei valore minunea de la poalele Munceilor Argesului.

Intr-un cadru plin de istorie si monumente de o arhitectura impresionanta, la Curtea domneasca de Arges, vom vorbi despre tenis si nu numai in zilele ce urmeaza.

Pentru cei pasionati, se pot informa de pe site-ul competitiei si pot viziona live meciurile echipei Romaniei printr-un click aici.

Cu drag,

Update – duminica 24 iulie 2011

Campionatul European Individual 16 ani, Moscova 2011, lasa in urma experiente, rezultate si printre multe altele si amintiri. Un album multimedia ramane martor …

Cu drag

Update – sambata 23 iulie

Semifinala probei de dublu a Campionatului European Individual 16 ani a fost pierduta in supertiebreak-ul setului decisiv cu 13-11, Ioana Rosca si Cristina Ene ramanand cu medalia de bronz la aceasta editie si cu optimismul ca in viitor argintul sau chiar aurul le vor surade.

Poate ca un pic de sansa le-a lipsit pentru a intra in finala, cert este insa ca acasa fiecare poate va avea timpul sa lucreze si la ceea ce nu se practica in mod frecvent: returul de serviciu, footwork-ul specific, atitudinea si mentalitatea de a juca pana la capat cu capul sus si pumnul strans.

Nu in ultimul rand felicitari Irinei Begu pentru victoria din turneul de la Bucuresti, precum si campionilor europeni in proba de dublu baieti 14 ani (Borza Bogdan/Frunza Nicolae), vicecampioanelor europene in proba de dublu fete 14 ani (Ciufrila Raluca / Cristian Jaqueline).

Maine este intoarcerea spre casa … si inceputul unui nou drum. In Pilzen insa, generatia de 14 ani de baieti scrie istorie si isi arunca ambii sportivi in lupta pentru aurul european. Indiferent care din cei doi sportivi vor castiga, felicitarile sunt si vor ramane la superlativ!

Cu drag

Update – vineri 22 iulie 2011

Si ieri si azi Ioana si Cristina au reusit sa castige meciurile de dublu din optimile, respectiv sfeturile de finala ale europenelor de la Moscova, invingand pe rand reprezentantele Olandei si ale Bulgariei. Maine dupa ora pranzului se anunta o semifinala dificila impotriva favoritelor 2, insa bucuria celor doua victorii a adus mai multa incredere si a mai sters din supararea zilelor trecute unde cel putin Ioana Rosca a avut oportunitatea de a merge cu mult mai departe.

In cazul in care castiga fetele, inainte de a ne intoarce la hotel pe seara, se va desfasura si finala, o planificare dificila, insa in aceleasi conditii pentru toate sportivele.

Intre timp baietii au plecat spre casa si se vor pregati pentru deplasarea spre Munchen la Cupele Europene de Vara, printre picaturi sperand ca in urmatoarea perioada de timp atitudinea lor fata de tenis va fi macar mai diferita daca nu schimbata radical. Probabil introducerea unui cod de conduita al sportivilor de lot national si o reorganizare a felului in care sportivii sunt invatati sa joace tenis de catre antrenori este un “must” al viitorului apropriat si un task pe linie sportiva a antrenorilor federali si al Colegiului Antrenorilor.

Trecem peste mari si tari ca in povesti pentru a puncta faptul ca in Cehia fetele si baietii de 14 ani vor juca maine finalele de dublu, iar baietii sunt in semifinalele pentru aurul la simplu. Sunt pur si simplu super rezultate ale unei generatii de sportivi care promit, amintind si faptul ca in august baietii vor merge la Campionatul Mondial pe Echipe pentru prima data in istoria tenisului romanesc masculin juvenil.

Bucuria e cu atat mai mare cu cat in Bucuresti Irina Begu si Elena Bogdan au reusit sa castige astazi trofeul turneului de $100.000 + H, reconfirmand inca o data ca putem juca dublu impreuna ca si romani si ca ne-am asigurat, din ce in ce mai mult, o echipa solida pentru Cupa Federatiei.

Moscova isi inchide obloanele si se pregateste de o noua zi de tenis …

Cu drag

Update – miercuri 20 iulie 2011

O zi trista cu trei meciuri din trei pierdute la simplu si unul din doua meciuri pierdute la dublu. In afara lucrurilor care tin de scor si rezultatul in sine se poate spune ca inca sunt multe lucruri care sunt decise de mentalitatea si atitudinea sportivilor in teren. De ce nu, si a noastra a antrenorilor de pe margine.

Cand spun inca ma gandesc de fapt cand am facut noi romanii macar un pic din ceea ce trebuie pe teren la varsta junioratului … intreg sistemul alearga dupa puncte incat la fiecare meci se joaca mereu cate 1 jucator + 1 antrenor plus propriul jucator. Tenis mai putin, incalzire si incheiere mai deloc, managementul timpul nu exista, insa avem asteptari mari, nervi multi, carente destule.

Incotro …? Toata lumea spune inainte, problema e ca trebuie sa ai si cu ce. Ce invatam noi antrenorii? Ce aplica ei sportivii? Stress, puncte, vise frumoase … mai putin lucrurile care tin de tenis. Nu e bai si cum oricum romanasul e optimist, timpul le rezolva pe toate.

Cu drag

Update – marti 19 iulie 2011

Scurt, destul de scurt si apoi destul de lung, in toate cazurile intens si totul s-a terminat cu bine in ultimul meci pentru 3 din cei 4 sportivi angrenati in meciurile de simplu ale tabloului principal al Campionatului European Individual de 16 ani.

Singurul perdant a fost Alexandru ce nu a reusit sa gaseasca solutii tactice la un alt stil de joc ce l-a incomodat de la prima pana la ultima minge.

Patrick a reusit un joc bun, desi in ultimele zile a fost cam agitat si destul de deranjat de jocul practicat de el insusi. Pe puncte insa a dat dovada de rabdare si maturitate.

Ioana a reusit sa scape dintr-un meci aproape pierdut, dorinta de a castiga un prim meci la un Campionat European aducand cu sine un joc neingrijit si presarat cu prea multe greseli. Se pot spune multe despre acest meci, insa ceea ce este important este faptul ca a gasit resursele sa depaseasca momentul si dupa o scurta discutie pe seara, sper sa reuseasca sa isi ridice nivelul jocului incepand cu ziua de maine.

Cristina a jucat calculat si foarte bine tactic intreg meciul de azi reusind in minimum de seturi si efort sa castige meciul din turul al II lea.

Despre meciurile de dublu se poate spune ca ele au inceput, insa din cauza ploii au fost intrerupte. Nimic deosebit la acest capitol.

Ar fi destule detalii interesante despre atmosfera din cadrul acestui turneu, insa cea mai halucinanta ipostaza pe care eu am reusit sa o cuprind pana acum pe unde am cotrobait, tenisistic vorbind, este a unui tata ce din dorinta de a sprijini progresul inevitabil al propriei fiice face orice sacrificiu … si intra imbracat la costum si patru ace pentru a demonstra d’ale tenisului.

Tare, nu?

Cu drag

Update – luni 18 iulie 2011

Alexandru Buzelan a castigat primul meci din tabloul de simplu dupa un meci tensionat in care si-a dorit foarte mult. Intr-un final a si reusit nu numai victoria, ci si cea mai buna performanta la un campionat European … ce e drept, pentru el e si prima participare, dupa cum a reusit sa puncteze decisiv la final de propozitie.

Pentru restul echipei, bataia cu minutele de antrenament a fost un challenge intens. Nu ai voie mai mult de 30 de minute pe singurul teren de antrenament pus la dispozitie pentru toti sportivii, iar ca sa te antrenezi un pic mai mult trebuie sa mergi la un alt club, nu departe de hotel. Unde e hotelul insa? Departe de club si tot asa.

Ca tot veni vorba, organizarea in sine sufera la toate capitolele, insa acest lucru parca este un aliat al rusnacilor … controleaza totul, pana si dezordinea. Ceea ce extrem de haios este de exemplu faptul ca transportul de la hotel catre club si viceversa se desfasoara cu ditamai autobuzele si in afara de primul si ultimul bus (care sunt pline), mai multe de 6-8 persoane nu sunt. Si uite asa parca suntem bagati intr-un tub gol si plimbati la destinatie. Spun toate aceste lucruri intrucat mai au la dispozitie si vreo 4-6 bus-uri de vreo 12-16 locuri pe care le tin parcate cu brio si cu soferii langa ele in aproprierea clubului.

Despre alte intamplari, au mai ramas destule zile ‘n sac.  Cum ziua de marti va fi plina cu meciuri unul dupa altul, atat fetele cat si baietii disputand meciuri pe tabloul de simplu si de dublu, inchei aici si ma duc spre camera. Si inchei in mod traditional:

добро пожаловать

………………………………………………………….

De mult timp nu am mai facut un blogging din turnee si parca ma mananca degetele sa incerc un pic. Fara suparare, daca nu va iesi macar onorabil, insa ma straduiesc.

Pana maine seara, se poate spune ca Moscova a fost o gazda schimbatoare de sambata pana duminica, ba soare innabusitor, ba ploaie mocaneasca. Printre ceva schimburi de mingi Head Silver si pregatire fizica, s-a tras la sorti si dis de dimineata va juca Alexandru Buzelan. Asadar, ziua de luni incepe in forta … restul vor face ceva forta exploziva si un episod tacit de footwork, nu de alta dar trebuie tinut isonul.

Ca sa nu termin fara sa lamuresc, sunt plecat impreuna cu sportivii Rosca Ioana, Ene Cristina, Ciorcila Patrick si Buzelan Alexandru, precum si cu antrenorii Bragusi Darius Sr si Nitescu Bogdan la Campionatul European Individual 16 ani ce se desfasoara in Centrul National al Federatiei Ruse. Cu alte cuvinte, la tenis pe puncte.

Despre multe altele, vor fi update-uri. Sper eu si zilnice.

Cu drag