Backhand versus “doua maini”
02.6.2011 | 1 comentariu
Am avut ocazia sa ascult de cateva ori parerile antrenorilor de initiere asupra felului in care imprima micilor tenismeni tehnica de baza si la foarte multi dintre ei m-a frapat faptul ca furnizeaza informatii generale si in aceeasi masura pentru fiecare copil ce intra pe usa terenului de tenis.
Una din intrebari a fost: “cum invatati copilul sa execute reverul: cu o mana sau doua maini?” Marea majoritate au raspuns ca varianta cu doua maini este cea castigatoare pentru ca …
“Intr-o grupa de 4-6 copii, v-ati gandit vreodata sa lasati copilul sa aleaga intre cele doua variante?” Marea majoritate au raspuns ca nu pentru ca …
Din raspunsurile culese de dupa punctele de suspensie am inteles ca reverul cu doua maini este incurajat in mod covarsitor NU datorita unor argumente puternice sau a unei conceptii de predare solide ci datorita faptului ca e mai “usor” atat pentru sportiv cat si pentru antrenor. Daca m-ati intreba in procente cui i-ar fi mai usor, v-as spune sincer ca sportivul ar beneficia de 10% usurinta, in timp ce antrenorul restul de 90%.
Asadar, invatam copilul tenis sau ne facem meseria mai “lejera” pe zi ce trece? … noi antrenorii de tenis ?!
Nu neaparat sa exista egalitate in ceea ce priveste numarul jucatorilor ce lovesc reverul cu ambele variante, dar macar sa existe posibilitatea alegerii si nu a monopolului instaurat de drept, din start si fara un fundament solid.
PS: termenul de “backhand” a fost introdus ca si executie cu o singura mana, ulterior fiind adaptat cu inca o varianta ajutatoare. De aceea de cele mai multe ori antrenorii generatiei vechi folosesc sintagma “rever” sau “doua maini”. Personal, mi-ar face placere sa vad mai multi jucatori lovind cu o mana … iar asta nu cred ca inseamna ca sunt invechit
Cu drag,















