Posts Tagged ‘tenis – psihologie’

The Inner Game of Tennis

26.6.2011 | 0 comentarii


La sfarsitul lunii mai am avut ocazia sa il cunosc pe Timothy Gallwey, considerat a fi parintele spiritual al coaching-ului, autorul a numeroase carti de specialitate si a celebrei serii “Inner Game”.

Totul s-a petrecut la Centrul National de Tenis din Bucuresti in cadrul unei sesiuni practice in care au fost demonstrate cateva aspecte simple ce tin de invatarea tenisului printr-o cu totul alta abordare decat cea cu care suntem obisnuiti. Cateva detalii asupra celor intamplate la acest eveniment puteti regasi in articolul “Jocul interior si tenisul” , iar mai jos puteti vedea cateva fotografii:

Hopa Mitica, cade jos si se ridica!

13.5.2011 | 0 comentarii


HopaMiticaJucariata.ro“Hopa Mitica, cade jos si se ridica!” Oricat de putin gramaticala ar fi acesta propozitie, ea poate fi de real ajutor sportivilor (si nu numai). Fiecare dintre noi avem cateva credinte de baza dupa care ne ghidam in viata. Ele sunt adanc inradacinate in fiinta noastra si inconstient ne ghideaza in directia lor. Cand sunt pozitive, atunci si rezultatele practice sunt pozitive si ne multumesc. Read more…

De ce ma bat de unul singur? Listele din capul nostru

22.2.2011 | 1 comentariu


Esti sportiv si ai in cap o lista cu sportivii mai buni si mai slabi decat tine. “Buni si slabi” ii numesti de obicei in functie de clasament. Oricum ar fi e sigur ca incepi de multe ori competitia cu sentimentul sau credinta ca ai sa bati sau ai sa fii batut. Desigur, nu se stie niciodata ce se intampla, dar motivatia si stressul cu care intri pe teren te fac uneori “sa te bati singur”.

Lupt sau Fug

In numele ratiunii uneori ne taiem singuri creanga de sub picioare. Asa se intampla atunci cand inainte de a intra pe teren primul gand care iti vine in minte este acela ca joci cu cineva mai bun decat tine. Aceasta constatare poate sa produca doua efecte: “fight or flight”. Adica lupti sau fugi. “Lupti” pentru fiecare minge si pentru meci sau “fugi” (te bati singur) pentru ca iti este frica. Frica nu o simti intotdeauna la nivel constient, dar ea se manifesta pe teren prin lipsa concentrarii atentiei, nu te mai deplasezi bine pe teren, nu mai esti flexibil si natural in lovituri, iei decizii proaste din punct de vedere tactic, te irita spectatorii, vantul care bate, soarele care iti intra in ochi etc

Retine aceste doua cuvinte “lupt” sau “fug” pentru ca atunci cand ti-ai denumit emotia pe care o ai in fata unui adversar, acesta este primul pas ca sa stii cum sa te adaptezi la situatie si sa faci astfel incat sa joci atat cat poti tu de bine.

Ce aud de la sportivi?

-          “Joc cu nr. X (clasat mai bine decat mine)” sau “Joc cu Y, care a fost in primii Z modial”.

-          Si?, intreb

-          Pai e greu!

E greu nu zic nu, doar ca acest gand care reflecta realitatea de multe ori parca te paralizeaza si joci sub nivelul tau. Daca ai juca maine impotriva lui Federer sau Nadal cum ti-ar fi? Unii sportivi mult mai slab clasati atunci cand au jucat cu ei au spus ca au intrat pe teren bucurandu-se de faptul ca sunt in fata unor legende ale tenisului. Unul dintre scopurile pe care si le-au propus pentru acele meciuri au fost sa joace cat mai bine fiecare punct in parte. Asa poti face si tu atunci cand te afli in fata unui adversar mai bine clasat (chiar daca nu e legenda a tenisului!): sa ai ca scop sa joci cat mai bine fiecare punct si sa te bucuri de jocul pe care il faci.

As vrea sa fug, dar mai bine lupt! Cum?

-          Adu-ti organismul si mentalul la starea entergetica optima de joc. Cu alte cuvinte relaxeaza-te daca esti prea nervos si nu ai stare. Energetizeaza-te (facand exercitii fizice cu frecventa rapida) daca vezi ca ti-a pierit cheful de joc sau daca ai inceput sa casti si ai prefera sa te duci sa te culci.

-          Stabileste-ti obiective personale asupra carora sa te concentrezi pentru meciul pe care il ai de jucat. Obiectivele tale pot sa fie de natura fizica (ex: sa alergi si sa te asezi bine la minge), tehnica (ex: lift la serviciu), tactica (in functie de stilul de joc al adversarului iti faci tactica de joc) sau mental (ex: sa joci fiecare punct in parte pe principiul “loveste si uita”). Stabilirea acestor obiective sunt foarte importante in meci pentru ca ele sunt ca niste ancore asupra carora daca de concentrezi, te ajuta sa ramai prins in realitatea jocului si nu in frica, lipsa de concentrare si greseli. Scrie aceste obictive pe o hartie si citeste-le in pauzele dintre gameuri.

-           Respira profund din burta pentru a te ajuta sa te concentrezi in momentele cheie sau sensibile ale meciului

-          Foloseste cuvinte pozitive de incurajare pentru tine (ex: “Hai”) si apreciaza-te la orice minge buna pe care ai dat-o (ex: “Bravo”, “Asa te vreau!”). Daca te denigrezi cand gresesti nu te ajuta sa joci mai bine. Lasa critica pentru dupa meci.

Inchei aici cu mesajul ca pentru orice intrebare, sugestie sau poveste sa imi scrii la nicoleta@tanase.biz. Pentru mai multe informatii despre psihologia sportiva te invit sa vizitati blogul meu www.tanase.biz

Chiar e nevoie de psihoterapie la sportivi?

10.5.2010 | 2 comentarii


Ca psiholog repeti unele lucruri iar si iar si iar…. in cazul meu repet aceeasi idee despre psihoterapia la sportivi.

Majoritatea sportivilor nu are nevoie de psihoterapie ci de antrenament mental si consiliere.

Psihoterapia se instituie atunci cand sportivul are probleme care nu ii permit sa “functioneze” “normal” (in limitele propriei normalitati) pe teren, dar si inafara lui. Este situatia in care sportivul (la fel ca oricare alta persoana) este diagnostica conform DSM IV- R (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) si primeste diagnostic psihiatric. Exemple in acest sens sunt tulburarile alimentare (anorexia, bulimia), depresia, stressul post traumatic etc.

Cunostintele psihoterapeutilor sunt aprofundate pentru a putea lucra cu persoane a caror functionalitate a avut de suferit. In schimb un psiholog sportiv este orientat mai mult pe performanta sportivului si mai putin pe problemele psihiatrice care eventual apar la unii sportivi. Ambii specialisti folosesc tehnici psihoterapeutice specifice abordarii in care s-au specializat. De cele mai multe ori in psihologia sportiva se folosesc tehnicile cognitiv- comportamentale si emotiv- rationale in cadrul antrenementului mental si a consilierii.

Antrenament mental si consiliere

Asa cum sportivul face pregatire fizica, tehnica si tactica asa este de dorit sa faca si pregatire mentala. De ce? Pentru ca sportul aduce cu sine situatii in care e util ca sportivul sa fie pregatit sa reactioneze pozitiv in favoarea lui. E util sa invete sa:

-          isi tina emotiile sub control in situatii stressante

-          isi cunoasca bine corpul si cum reactioneaza acesta la antrenamente, concursuri, pentru a putea sti cum sa se ajute

-          faca faca fata din punct de vedere psihologic la oboseala antrenamentelor, concursurilor si vietii de sportiv in general

-          gandeasca pozitiv, sa-si dezvolte increderea in sine

-          sa invete cum sa faca fata meciurilor pierdute sau a lucrurilor care nu ies asa cum si-ar dori

-          sa isi planifice eficient activitatea pe teren si inafara lui

-          sa gaseasca pentru sine modalitati de atingere a starii optime de “lupta” pe teren

-         sa comunice eficient cu coechipierii, antrenorul si parintii

-          samd

Din experienta mea, dar si a altor specialisti in domeniu uneori este in favoarea sportivului sa stea de vorba cu un psiholog, chiar daca in jurul sau sunt oameni (antrenori, parinti, bunici, prieteni, coechipieri) care cu toata dorinta si bunavointa vor si il pot ajuta. Unele lucruri sunt spuse mai usor psihologului care priveste mai detasat o situatie (problematica).

Mai multe idei despre acest subiect puteti citi in urmatorul articol (clik aici)

Nicoleta Tanase- Trifu, psiholog

 http://tanase.biz/blog/archives/2010/05/…

“Mai bine mor”

04.5.2010 | 1 comentariu


In ultima saptamana am auzit de doua ori acest mesaj venit din partea a doi juniori. E un lucru ingrijorator sau putem spune stand oarecum linistiti ca e “teatralismul” (poate) specific varstei? Copiii “au o viata inainte”, deci e mai greu ca aceasta idee sa o luam in serios. Si totusi chiar daca pericolul de foarte multe ori nu exista, prabusirea lumii interioare a copilului este demna de luat in seama. In fiecare zi el isi construieste imaginea de sine si increderea in sine atat de importante pe terenul de tenis si in afara lui.

Solutia negasirii de solutie

“Mai bine mor” poate fi tradus ca fiind solutia negasirii unei solutii pentru o problema care pentru persoana respectiva are o importanta covarsitoare. Pentru un sportiv lucrul acesta poate sa insemne “vreau sa fiu foarte bun, dar simt ca nu mai pot” sau “ma doare atat de tare presiunea parintilor mei incat nu mai rezist”. In ambele exemple copilul poate sa fi incercat sa gaseasca o solutie, sa fi muncit mai mult, sa-si fi ignorat nemultumirile, sa fi incercat sa faca asa cum i se spune, dar dintr-un motiv sau altul sa-i nu fi iesit. Chiar daca pare o copilarie, pentru el prabusirea lumii interioare nu e de suportat si atunci varianta de a pune capat acestei suferinte o traduce prin “mai bine mor”.

Gasirea unei solutii

Cercetat si demonstrat gasirea unei solutii pentru sentimentul ca “vrei sa mori” inseamna a invata sa faci fata emotiilor si gandurilor negative care atrag nemultumire, neincredere in sine si in capacitatea proprie de a face fata unei situatii stresante. Read more…

Goliat

18.4.2010 | 2 comentarii


Nu cred ca exista vreun sportiv care pentru o singura data in cariera nu a avut impresia ca in fata lui se afla un gigant al tenisului, acel jucator ce numai prin reputatie te poate bate cat ai clipi. Cu toate ca nu este si numarul unu mondial, in ceea ce il priveste nu are nicio importanta, imaginea face mai mult decat realitatea.

Este un cliseu ce transforma lupta sportiva intr-o cu totul alta lupta dusa uneori inexplicabil cu umbre ale trecutului. Aparent facil de controlat, David il infrunta pe Goliat intr-un ritm alert. Finalul este contrar legendei. Si nu asta ar fi totul daca in cele mai multe cazuri singura atitudine nu ar fi doar resemnarea.

Ce poti face? Sa iti amintesti ca tenisul este un sport al procentajului. Nu exista garantii, doar probabilitati.

Cu drag,

Cand intra copilul in concurs?

20.3.2010 | 4 comentarii


Cand intra copilul in concurs? Cat de devreme, cat de tarziu sau cat de des? Momentul acela este ales in mod diferit de antrenori si de parinti. Spun si parinti pentru ca uneori deciziile se iau impreuna. Parerea mea e “cu cat mai devreme cu atat mai bine”.

De obicei alegerea varstei de intrat in competitie sau/ si frecventa concursurilor are la baza doua idei:

-          este copilul indeajuns de pregatit tehnic?

-          este copilul indeajuns de matur emotional incat sa faca fata esecului dar si victoriei?

Cine da masura acestui “indeajuns”? Poate iti spui ca parinte/ antrenor ca loviturile nu ii sunt perfecte si ca “degeaba se duce la concurs, doar ca sa manance bataie”. Dar trebuie sa fie perfect ca sa primeasca sansa de a intra in concurs? Tehnic si emotional, sportivul se perfectioneaza pe parcursul intregii vieti competitionale. Sau poate iti spui ca emotional nu e pregatit inca pentru eventualele esecuri. Insa sansa imensa pe care i-o da sportul este aceea de a invata sa se foloseasca de esecuri pentru a creste. Exact ca in viata. Read more…

Lectii a la Federer(II)- Stabilirea scopurilor

15.2.2010 | 0 comentarii


Am sa incep astazi “lectia a la Federer” prin a va propune sa ascultati ce spune Roger in interviul acordat dupa castigarea Australian Open, incepand cu minutul 1:10.

“Nu stiu daca e un scop realist pentru mine sa castig Roland Gaross-ul”

“Nu stiu daca este un scop realist pentru mine sa castig Roland Gaross-ul”, spune el. “Este aproape imposibil cand Rafa este prezent. Voi incerca sa castig si anul acesta si sa imi apar titlul, dar nu stiu daca voi reusi”.  Am admirat faptul ca a impartasit cu noi acest lucru. Cum spunea McEnroe- mare admirator al lui Federer, “Roger ne-a aratat in ultimul timp fata lui umana.” Nu este doar invincibilul, ci este sportivul care are indoieli sau care poate mai degraba as spune isi stie limitele si valoarea raportata la el si la ceilalti.

Majoritatea sportivilor isi stabilesc scopuri pe care vor sa le atinga. Uneori ele par a fi mai degraba vise care raman in timp undeva pe taramul povestilor frumoase. Un exemplu ar fi acela de a castiga un turneu de Mare Slam. Dinara Safina era anul trecut la un momentdat numarul 1 mondial fara ca sa fi castigat vreodata un astfel de turneu. Desigur visul ei are sanse sa devina realitate tocmai pentru faptul ca este o sportiva de top si care are multi ani inainte de tenis. Dar cati sunt dintre aceia care ocupa locuri mult mai joase in clasament si care isi doresc sa casitige un Mare Slam? Multi.

Pentru a ajunge in top e nevoie de foarte multa munca. Asta o stim cu totii. Una dintre calitatile mentale ale sportivilor de top din toate ramurile sportive este aceea ca stiu cum sa isi stabileasca scopurile personale.

Dar de ce ne trebuie scopuri? Read more…

Lectii a la Federer (I): asculta-ti corpul si mintea

09.2.2010 | 0 comentarii


Dupa castigarea Australian Open 2010 Roger da interviu in fata camerelor, prilej care m-a determinat sa incep sa scriu o serie de “Lectii a la Federer”. Nu pentru ca nu am sti ce inseamna performanta sportiva, ci pentru a puncta cateva aspecte importante in drumul spre top.

De la minutul 4:10 Federer spune “sa-ti asculti semnele corpului si ale mintii”.

Asculta la semnele corpului: oboseala si accidentarile

Oboseala

Sportul este o activitate atat de grea pentru organism incat daca nu acorzi atentie corpului tau risti accidentari, iar toata munca este in zadar. Oboseala dupa multe concursuri, zborul dintr-un loc intr-altul isi spune cuvantul.  Dar nu trebuie sa zbori ca sa te simti obosit. Un maraton de concursuri locale sau nationale, un maraton de antrenamente de intensitate foarte crescuta, un maraton de lucrari si examene la scoala, un marathon de probleme emotionale echivaleaza la un alt nivel cu oboseala cauzat de deplasarea dintr-o parte in alta a lumii.

Valeriu Tomescu, antrenorul Ditei Tomescu medaliata cu aur olimpic la Beijing, 2008, spune ca un sportiv de performanta trebuie sa doarma 10 ore pe zi altfel intrii in “zona periculoasa a accidentarilor si toata munca a fost in zadar.” Cititi mai departe ce spune Federer despre lucrul acesta.

Fara accidentari Read more…

Asteptarile parintilor

05.2.2010 | 0 comentarii


Plec de la premiza ca pana acum nu am vazut parinte care sa nu isi doreasca binele propriului copil, cu atat mai mult cu cat sunt convins ca fiecare parinte are convingerea ca ceea ce face este si bine.

Intr-un tenis actual in care totul se petrece rapid, e de la sine inteles ca tinerii sportivi sunt condusi spre a face ceva tocmai pentru a indeplini asteptarile parintilor, aspecte ce declanseaza o oarecare presiune si afecteaza pasiunea, precum si interesul pentru tenis. Cum?

“Astazi va trebui sa il depasesti pe partenerul tau!”

Poate fi privit acest indemn ca o incurajare, ca un obiectiv, ca un lucru normal din programul de pregatire. De multe ori el insa el este asimilat ca si obstacol de doborat, ceea ma face sa atrag atentia ca e nevoie de a diferentia sprijinul acordat copiilor in indeplinirea unui obiectiv fata de a-l supune asteptarilor aruncate pe umerii lor.

Sigur, adultii vad lucrurile un pic altfel, dar conteaza insa cum decodeaza cel caruia ii este destinat mesajul. Simplul “trebuie sa …”, oricat de bine intentionat ar fi, instaleaza presiunea, ceea ce cumulat cu perfectiunea ceruta de parinti blocheaza emotional si nu numai.

Ce nu vor parintii? Nu vor ca copilul lor sa greseasca si astfel ii interzic greseala. Daca stai pe margine si urmaresti body language-ul micilor tenismeni, prima observatie va fi ca ei se tem de greseala si de esec pentru a nu supara pe cineva sau pentru a nemultumi pe cineva si astfel dezvolta inconstient jocul controlat. El este primul pas spre plafonare.

Asteptarile parintilor sunt totdeauna ridicate, caci nimeni nu e mai si mai … decat propriul copil. In sport ele insa pot prinde si conotatii negative.

Cu drag,