Cateva imagini cu sportivii medaliati la Campionatele Nationale Individuale de Iarna Seniori 2011:

Intrecere europeana pe echipe “Winter Cups by Head” 16 ani, faza de calificari. Echipa Romaniei a ocupat locul al III lea in grupe.

Sportivi: Andriuc Rares, Ciorcila Patrick, Buzelan Alexandru

Album foto:

Filmulete:

Circuitul australian de juniori, impreuna cu sportivii Darius Bragusi, Alexandru Ghilea si Ingrid Radu

In Melbourne:

In Traralgon si cateva poze de pe drum:

Un film cu ocazia sarbatoririi zilei Australia – artificii din Melbourne Park:

Am lasat Melbourne-ul si primul turneu de grand slam de juniori pentru o scurta escala in Bucuresti, inainte de a urca in avionul de Minsk pentru Cupele Europene de Iarna (Winter Cups by Head), faza de calificari, 16 ani baieti.

Cele cateva zile petrecute acasa au reusit sa imi improspateze simturile, gerul omniprezent fiind in anumite momente insuportabil. Sigur, avea sa fie doar o etapa in readaptarea mea, caci Minsk-ul si-a intrat in drepturi si mi-a reamintit ca iarna in Europa inseamna cu totul altceva decat vara intalnita la polul opus. Nimic mai neiertator ca cele intamplate, insa cumva am scapat basma curata datorita faptului ca atat in hotel, cat si in clubul sportiv organizator al intrecerilor pe echipe nu este asa frig.

Atmosfera generala din Minsk trezeste cateva amintiri palide a ceea ce exista nu de mult sub regimul comunist la noi, precum si cateva dileme a cat de diferite pot fi colturile lumii. Ca mentalitate, stil de viata, cultura …

Drumurile late cu 2-3 benzi, cladiri inalte, inghesuite si de un cenusiu sumbru, cateva “market-uri” aruncate la marginea soselii si oamenii mereu ingandurati cladesc capitalei Belarusului o imagine a trecutului incrancenat in care totul este controlat de altii. Acest lucru poate fi edificat si prin faptul ca in hotelul in care stam exista la fiecare etaj cate o menajera ce era rol sa verifice cine intra si cine iese din camere, precum si faptul ca orice faci trebuie sa fi inregistrat  => am luat o cartela de internet de la posta si mi-a trebuit pasaportul sa imi noteze datele personale !?

Ar fi multe de spus despre Minsk, insa impresia generala este ca nu degeaba este considerata una dintre cele mai putine vizitate capitale europene. Nu neaparat ca nu exista prea multe lucruri de vizitat, ci poate ca si atmosfera este una ce te face mereu sa iti doresti sa pleci.

In ceea ce priveste tenisul, intrecerile pe echipe reprezinta mereu una dintre provocarile celui ce practica acest sport. Daca acum cateva zile stateam pe banca alaturi de sportivi in intrecerile individuale, am facut tranzitia spre meciurile incarcate de strategie, dorinta si ambitie pentru culorile tarii, aspecte extrem de importante pentru toti …

Intr-o grupa echilibrata in care aproape toate meciurile au fost decise in prima zi dupa meciul de dublu, iar mare parte din favoritii hartiei au pierdut sansele de calificare, echipa noastra de baieti 16 ani a pierdut astazi intalnirea decisiva pentru calificarea in faza finala in fata Belgiei. Dupa egalitatea inregistrata in meciurile de simplu, dublul decisiv ne-a infrant in doua seturi disputate.

La polul opus climatului austral tenisul se joaca, iar viata merge inainte.

Cu drag,

Aseara tarziu, pe o arena Rod Laver ce inca nu isi revenise in urma meciului Nadal-Ferrer, Horia Tecau a jucat sfertul de finala al probei de dublu mixt alaturi de americanca Bethanie Mattek-Sands. Intrucat a fost si ziua Australiei si adversarii lor proveneau amandoi din tara cangurilor, acest meci a fost programat pe una din cele mai importante arene ale lumii, Horia adaugand in gluma ca,”bineinteles si ca sunt eu in sferturi” si acesta ar fi un motiv suficient de bun.

Un pic dezamagit de accidentarea partenereului de dublu, Horia s-a incalzit inainte de sfertul de finala pe unul dintre terenurile complexului Melbourne Park impreuna cu partenera de dublu, la finalul antrenamentului gasindu-si timp cateva minute pentru a sta de vorba cu juniorii nostri si de a discuta diverse. De asemenea, acum cateva zile Horia a batut mingea cu unul dintre ei pe terenurile de antrenament ale complexului Albert Reserve, amanunte extraordinare pe care aproape toti marii jucatori le fac la un astfel de turneu. De aceea, felicitari Horia si multumesc in numele juniorilor pentru ocazia oferita.

A urmat un meci controlat de catre Horia si Bethanie, rezultatul final declansand bucuria nemarginita. Putin dupa miezul noptii am reusit sa il prindem din nou la iesirea din arena, i-am urat bafta si ne-am grabit pentru a prinde una din masinile oferite de organizatori.

Acum cand cititi acest articol ma aflu in drum spre casa. As fi vrut sa pot scrie mai multe de aici pe intreaga perioada, insa timpul a fost mereu dusmanul de temut. As fi avut multe de povestit, insa imi ramane sa scriu cuvintele lui Horia:

“… asa e la juniori. Imi aduc aminte cand eu am fost prima data la un grand slam, totul mi se parea foarte ciudat. Dupa ceva timp devine in regula, insa important e sa joci. Sa te pregatesti si sa joci. Restul vine …”

Succes Horia in semifinale!

Spor,

Cu drag

… spune ca la primul turneu de grand slam al anului am avut 17 jucatori participanti in toate tablourile de simplu, dublu, mixt, seniori, juniori. Tot ea spune ca unii dintre ei au facut ceva, altii au mers degeaba (vorba din popor). Statistica prezinta deci cifre si nu minte deloc.

Exprima insa totul sau macar o parte importanta a realitatii?

Nuantele exista: destul de multi participanti … rezultatele insa modeste. Ne-am fi dorit poate o contrabalansare a acestui raport, in special sa ramana numarul participantilor si sa se mareasca numarul tururilor trecute. Ce e interesant este ca acum ceva ani numarul tururilor trecute au fost simtitor egale cu cele ale prezentului, insa nu si de partea participantilor. Statistica ar spune ce anume in acest caz?

Unii spun ca Australia consuma mult. Timp si in special bani. Asa spun si cifrele. Ce omit ele insa este faptul ca un turneu de grand slam este totusi un punct de referinta ce luat la bani marunti si comparat cu un circuit de 2-3 turnee challenger in Europa occidentala sau America aduna tot atatea “puncte”. Diferenta o da calitatea. Asta omite sa o spuna statistica.

Ce vrem totusi de la statistica in conditiile in care ea doar aduna faptele? Sa indice ceva tururi in plus. Nu cu rugaminti, ci daca se poate de la sine. Nu se poate insa. Pentru ca statistica demonstreaza cat s-a putut face. Nu spune ca a batut vantul, ca s-a lovit frumos, ca au fost 50 de spectatori … nimic din toate acestea; ea indica sec niste cifre alias scor alias procentaje alias analiza rapida a unui efort continuu.

Ce inseamna asta? Ca noi romanii nu jucam pe puncte. Pe procentaje. Pe cifre. Noi jucam frumos. Noi jucam tehnic. Noi jucam cu emotii. Noi jucam pentru a castiga prin orice mijloc. Mai putin pe scor. Acesta este un alt sport ce altii il analizeaza intocmai. Prin statistica.

Ati observat nuantele. Statistica nu le poate contabiliza intocmai. Are grija omul sa completeze. Iar daca vorbim de statutul de roman, toate prind conotatii diverse.

In acest moment cand scriu experienta juniorilor la Australian Open s-a incheiat devreme. Asa o spune statistica. Despre restul puteti spune fiecare cum vi se pare acest lucru. Despre ce a fost poate pot spune si multe altele. Le-am spus jucatorilor. O sa le transmit si antrenorilor.

Statistica va mai nota ceva, candva … restul e istorie. Scrisa, ce e adevarat, de cifre

Din Melbourne,

Cu drag,

Tabloul principal al juniorilor de la Melbourne este de cateva ore postat pe internet si tot de atata timp stau agatat cu gandurile la ceea ce se intampla in momentul cand sportivii afla cu cine au picat.

Pana a ajunge acolo, nu am inteles de ce majoritatea celor ce aspira sa ajunga in tenisul mare privesc tragerile la sorti ca singurul moment cand se roaga la Dumnezeu, invocand clementa si sprijin. Cand joci turnee de juniori mai speri la cate o tragere mai usoara pentru a mai castiga puncte. Daca insa ai ajuns sa joci grand slam, oare speri ca mai este ca la inceput de drum cand sperantele se indreptau spre tururi “facile” si adversari “bomba”? Din pacate, raspunsul este da

Cel putin asta a fost tabloul amuzant revazut printre multi dintre juniori. Bineinteles, pasul al doilea a fost butonatul laptopului in vederea … ati ghicit deja

Dar sa revin la inceputul articolului, cu o continuare proprie la un inceput de vaitat de sportiv de grand slam:

Sportivul: “mama ce naspa am picat, ce ghinion” !

Ma uit si eu pe tablou, observ ce a observat si el si continui: “la un astfel de turneu toata lumea poate bate pe toata lumea, trebuie sa ai incredere … pana una alta, insa iti dai seama ce bulan a avut adversarul la tragere?”

Viata merge inainte … pana una alta

Din Melbourne,

Cu drag

Calificarile juniorilor la Australian Open s-au terminat tarziu in dupa amiaza acestei zilei, doar unul singur dintre cei 2 reprezentanti ai nostri obtinand calificarea pe tabloul principal.

Acesta este Darius Bragusi care a reusit sa invinga in cele 2 meciuri ale zilei, dupa aproape 7 ore de joc cumulat, favoritul 2 al calificarilor (loc 25 ITF!!!) si favoritul 11, un indian mai tanar cu un an, insa extrem de inteligent in joc. Cu urcusuri si coborasuri in joc, cu crampe si ambitie, pe un soare torid si aproape 35 de grade, Darius si-a obtinut meritat biletul spre Melbourne Park.

In proba fetelor, din pacate, Ingrid Radu a pierdut in turul calificativ de la favorita 2, o sportiva mai tanara cu 3 ani ca ea. Meciul a fost disputat pe parcursul primelor 2 seturi, in al 3 lea insa Ingrid a cedat destul de categoric, desi cu aceasta sportiva jucase intr-un meci al tabloului de consolari din Traralgon. Sperantele raman pentru Lucky Loser sau tabloul de dublu in ceea ce o priveste.

Maine este zi libera in randul juniorilor, nu insa si pentru antrenamente. Desigur, in limita posibilitatilor, se va merge in galeria romanilor pentru meciurile de simplu (Simona Halep) sau de dublu ale senioarelor noastre.

Din Melbourne,

Cu drag

Pana la plecarea spre Melbourne, juniorii prezenti in Traralgon au incins cateva meciuri “amicale” organizate sub forma unui tablou de consolari la care au participat cei ce au pierdut in turul calificativ, primul tur si al doilea tur pe tabloul principal.

Ca atare, desi competitia este inca in desfasurare, sportivii romani au ajuns toti in primii 16, invingand fiecare sportivi clasati mult mai bine ca si ei in clasamentul international, insa cu o noua atitudine fata de meci. Mai increzatori, mai atenti, mai profesionisti … pana la urma, nu aveau ce pierde.

Deci, se poate, dar poate miza e problema ?!

Maine se joaca in continuare cate 2 meciuri pe zi, iar de miercuri incepe “asaltul” spre Melbourne.

Cu drag

In turneul de juniori de la Traralgon juniorii nostri au parasit competitia. Daca analizam rezultatele, se poate spune mult prea devreme. Daca analizam jocul, se poate spune meritat. Daca analizam contextul general, se poate spune ca este doar o etapa in drumul lor ce, e adevarat, difera destul de mult fata de altele.

Realitatea hartiei indica sec faptul ca fata de alti ani juniorii nostri joaca din ce in ce mai tarziu juniori sau de cele mai multe ori ignora acest segment din dorinta acerba de a ajunge la seniorat. Acest lucru o spun clasamentele, iar mai tarziu experienta jucatorilor. Clasamentul mondial la junioare e dominat de o rusoaica de 16 ani, in timp ce noi la 18 ani avem o singura sportiva in prima 100, iar la baieti in sfarsit avem 2. Putin, prea putin pentru pretentiile noastre si cu atat mai mult pentru ca de jucat se joaca …  ce insa?

Exista insa o concluzie: pe undeva, a juca la juniori cand si cum trebuie are un scop bine definit. Martori sunt juniorii ce au trecut de aceasta etapa si acum sunt in circuitul mare, la varste fragede, gata sa domine.

In acest context juniorii au pierdut la acest turneu pregatitor Australian Open-ului de juniori 2011 de la adversari cu clasamente apropriate (baieti ITF, fete WTA), unii  dintre ei mai mici ca si varsta. In cele mai multe cazuri cadrul general i-a doborat mult prea devreme, ambitiile si visele de acasa fiind spulberate de imposibilitatea practicarii unui joc pe puncte. Le lipseste linistea luarii unei decizii simple datorita complexitatii ce exista in gandire. Le lipseste asumarea unei responsabilitati datorita mentalitatii ca “merge si asa si daca nu e ca mine asta e”. Le lipseste onoarea pentru ca lupta nu e a lor. Le lipseste profesionalismul pentru ca nu prea multa lume vorbeste despre el. Le lipseste realitatea care exista din pricina faptului calor li se spune mereu ca sunt cei mai buni. Le lipseste cate ceva, insa uneori este de ajuns.

Sigur ca ei vor. Sigur ca ei isi doresc. Sigur ca ei pot faca fata rigorilor. Pentru cat timp insa? Poate un set, uneori un meci. In timp ce scriu as vrea sa nu fie povesti, insa ma amagesc degeaba.

Cum sa poti faca fata cand juniorii nostrii nu fac incalzirea si nici incheierea fizica? Sa mai vorbim de cea mentala? Cum sa faci fata cand nu faci punct cu serviciu si dreapta din centrul careului la baieti? Cum sa faci fata cand mereu ne rugam sa cadem cu un adversar facil, dar noi de aflam aproape de un grand slam? Cum sa faci fata cand dupa o zi de meciuri a aparut oboseala? Cum sa faci fata cand mereu e cineva de vina? Cum sa faci fata cand mereu … se intampla ceva?

Simplu, asa cum o fac juniorii de astazi. Ai nostri.

Ramane o etapa din care au ceva de invatat. Fiecare la cate unul sau mai multe capitole. Povestea insa continua … invatamintele la fel. Rezultatele? Le asteptam sa devina mai bune, macar ca si constientizare  a ce anume au de facut.

Cu drag,