Categories
Blog

Sa contruiesti un jucator cu atitudine …

… in tenis, in Romania, e simplu. Incepi dupa varsta de 16 ani.

Pentru mine e validata ipoteza de lucru, desi in momentul in care totusi intri in sistemul competitional national, ca jucator de 16 ani, primesti o atitudine nepotrivita de la tot ce misca: jucatorul advers(i), antrenorul lui/lor, parintele lui/lor, arbitrul turneului, organizatorul turneului etc. Adica acei ce au inceput tenisul mult mai devreme ca tine si au inteles din el exact ceea ce pun in practica la varsta junioratului.

Atentie, nu am spus ca incepand tenisul la varsta de 16 ani e potrivit ca si solutie pentru un proces de dezvoltare corespunzator. Numai ca te scuteste de putoarea emanata din combinatia unui inceput potrivit intr-un sistem defect. Imi pare rau, dar am obosit sa asist la chinuielile copiilor din impulsuri externe pe care ei nu le pot controla.

Ca sa joci tenis iti trebuie o racheta, o minge, niste linii, un fileu, (unul sau mai multi) adversari si un sistem de scor. Sa il joci mai bine ai nevoie de atitudine si “picioare”. Sa il joci si mai bine ai nevoie de exercitiu si implicare. De aici, lucrurile se mai complica.

Pentru cine doreste rezultate pana la 16 ani, va primi exact inversul dupa varsta de 16 ani (la nivel de masa de jucatori).

Sa incepi mai devreme si sa sadesti atitudine, e o utopie. Cum spune un coleg antrenor de-al meu, e o decizie de luat in baza careia construim viitorul. Noi insa alegem rezultatele cat mai devreme si culegem exceptii la nivel de masa mai tarziu.

In Romania, nimic nu e simplu cand trebuie. Devine simplu cand nu prea mai poti face multe – dupa 16 ani incepi sa intelegi ca ai nevoie de atitudine ca sa mergi mai departe si nu intelegi de ce nu se poate.

Cu drag