Posts Tagged ‘aspecte metodice’

Despre prezent si viitor

13.6.2016 | 0 comentarii


O discutie despre ce inseamna sportul la copii si incotro se indreapta. Tenisul nu face de mult exceptie, insa ramanem printre tarile in care regula e data de volum urias de mare si individualizare exacerbata la varste mici.

Cititi va rog (click pe imagine):

Early Sport Specialization

Parinti, incotro ?

Cu drag

The 2014 International Consensus

22.12.2014 | 0 comentarii


Va recomand un articol de actualitate privind pregatirea copiilor. Pe scurt,

For the last few decades, the discussion around whether young kids should lift weights or perform resistance training has progressed substantially. It is important to review the science around resistance training in young individuals and make decisions about training based on the best available science. Basing decisions on how to train young athletes without understanding the underlying science is not recommended and something that can put young athletes at greater risk of injury and/or slow the development and progress.

Recently an international group of experts in youth resistance training were asked to review the large body of scientific literature and develop an International Consensus on “Youth Resistance Training.”

Studiul stiintific poate fi citit aici.

Cu drag,

Faza fixa in antrenamentul copiilor

20.10.2014 | 0 comentarii


Ma preocupa de destul de mult timp felul in care se pregatesc sau mai bine spus sunt pregatiti copii si asta prin prisma faptului ca limitarile vizibile de la varsta junioratului si a senioratului nu pot fi modelate decat, poate, mult mai devreme. Exista si exceptii, mereu un ‘wild card’ de care ne agatam ca si amalgam uman in speranta ca in cazul nostru va fi diferit.

Urmarind generatiile ultimilor ani din tenisul romanesc am remarcat ca din punct de vedere al jocului in sine, marea majoritate invata sa aiba un raliu decent. Mai putin joc pe puncte [in speta si regulament]. Mai putina deplasare specifica corecta [si eficienta]. Mai putina tactica. Mai putina atitudine si disciplina.

Concret, ceea ce sunt invatati este raliul, iar restul vine de oriunde. Cate putin in fiecare zi.

E un subiect complex. Tratez doar o parte.

Pentru a juca tenis [a avea un raliu de lovituri] este nevoie ca un jucator sa serveasca si celalat sa returneze. Este o structura simpla de joc care are o pondere foarte redusa in antrenamentul copiilor, iar asta nu corespunde jocului competitional. Niciodata nu am inteles de ce se procedeaza in acest fel, insa am observat ca marea majoritate a antrenorilor fac antrenamente si mai putin tenis. In fapt, tenisul inseamna relatie de joc intr-un sistem de scor, fie el si neoficial. In antrenamente merge si ‘serva din mana’.

Banii vin daca copilul transpira. Si cati vin daca transpira bine!

Cum structura are componenta tehnica [inclusiv tehnica de plasament si replasament] si tactica, se poate optimiza intreaga pregatire si dezvoltare ulterioara a copilului daca s-ar intelege ca serviciul si returul nu trebuie descoperite la meci, ele trebuie lucrate in antrenamente. Nu la sfarsit de antrenament, ci in antrenament sub forma de relatie de joc.

Si de aici ar decurge un aspect important ce devine vizibil o data cu varsta: ce faci cu prima minge care vine de la returnant ? Parerea mea e ca o antrenezi si p-aia, de mic copil, intrucat in tenisul actual returul vine mai constant si de cele mai multe ori mai rapid decat serviciul.

In tenisul feminin a devenit o arma, in timp ce in tenisul masculin e demult de nelipsit in randul jucatorilor de top.

Un antrenor australian imi spunea acum cativa ani ca in structura lor de pregatire pentru copii aproape 70% din totalul de lovituri dintr-un antrenament este dat de serviciu, retur, prima minge si jocul la fileu. Restul se joaca.

Revenind in Europa ponderea se modifica substantial datorita suprafetei, raliul ocupand poate cei 70%. Important ar fi ca totusi sa existe si restul.

Cu drag

Aceeasi varsta si totusi diferita

16.4.2014 | 0 comentarii


Meciurile oficiale ale copiilor aduc si ascund multe necunoscute. Marea lor majoritate asa si vor ramane, probabil si pentru ca ori de cate ori cand crezi ca ai inteles fenomenul apar situatii noi, mereu diferite. Din teorie pare de inteles, din practica este inuman de suportat.

Intrebare: La ce ne raportam cand o fata de 13 ani joaca cu o alta fata tot de 13 ani?
Raspuns: La varsta celor 2 fete, ar fi unul dintre raspunsuri.

Ei bine, diferentele date de varsta cronologica si varsta biologica fac din dintr-o situatie data o necunoscuta. Teoretic, fetele sunt de aceeasi varsta. Practic, nici pe departe.

M-as bucura sa vad parinti care inteleg acest lucru. Si as retrage dreptul de a antrena al celor ce nu stiu de acest lucru.

Cu drag,

Vinovatii de serviciu

29.3.2014 | 0 comentarii


Primele experiente in aer liber dupa un sezon in sala/balon sunt groaznice. O spun jucatorii cu patos si o demonstreaza asiduu prin gesticulari energice. Nimic nu le iese. Nimic nu le merge.

Putini dintre ei:

  • isi misca continuu picioarele si se aseaza la toate mingiile
  • joaca fiecare punct atat cat trebuie si risipesc foarte putin
  • au atitudinea constructiva care le poate permite o adaptare cat se poate de buna
  • isi folosesc energia si gandurile in sensul rezolvarii situatiei de fapt.

Insa,
vantul care bate si cerul liber sunt vinovatii de care cineva trebuie sa ii scape pe jucatori. Revad acesti nelegiuiti ai sortii cum apar in fiecare an si provoaca drame peste drame. Se poate observa usor cum se joaca prea putin tenis cand se iese afara, desi toti jucatorii asteapta primavara. Lupta cu natura transpusa prin exteriorizarea propriilor trairi fara a cauta solutii de adaptare macina saptamani de munca, dar uneori e mult prea greu sa inveti pe cineva ca a juca bine nu inseamna a juca tehnic asa cum iti propui.

Nici anul asta nu am scapat. Si primavara d-abia a inceput.

Un truc pe care l-am invatat in turnee arata cam asa: in primul antrenament te incalzesti liber 15-20 de minute si apoi joci pe puncte. Pui si o miza. Uneori e posibil sa nu aiba efectul dorit, insa si in aceste cazuri dispare din veninul dusmanilor omniprezenti.

Si ca sa nu uit, cand prima experienta e pe zgura si terenul bata-l vina devine un prostscris. Dar, incet-incet, totul trece si nu peste mult timp apar alti vinovati neinvitati.

Cu drag,